Iartă-mă, băieţelul meu!

Iartă-mă pentru că:

- în decembrie 1989 am ieşit în stradă cu speranţa într-un viitor mai bun

- în anii 90 am ales serviciul crezând că munca mă va duce spre bunăstare şi nu alergatul prin pieţele vecinilor noştri pentru a vinde şi a cumpăra mărfuri

- am fost naiv şi am crezut în sloganul „nu ne vindem ţara”

- imediat după Revoluţie nu am ales o altă ţară în care să trăiesc

- nu am luat credite de la Bancorex, ca mai apoi să o falimentez ca să nu trebuiască să dau banii înapoi şi să devin un om de afaceri "serios"

- am folosit mâinile pentru a munci şi nu pentru a curăţa scame inexistente de pe reverele altora

- nu am avut bani să-i bag la „Caritasul"de la Cluj

- am fost naiv să cred în valorile româneşti şi să sper într-o viaţă mai bună.

- am asistat nepăsător la mineriade, la bătăi între români şi maghiari, cetăţeni ai acestei ţări

- am muncit 14 ani în cadrul aceleiaşi societăţi comerciale pe un salariu de mizerie cu credinţa că poate într-o zi...

- mi-am plătit taxele şi impozitele, tot mai mari în fiecare an, pentru ca blestematul de buget al ţării să nu rămână fără bani

- pe vremea când erai bebeluş te-am înfăşat în scutece de bumbăcel şi nu cu Pamperşi

- ţi-am reparat jucăriile şi nu mi-am permis să-ţi cumpăr altele noi

- te-am plimbat cu un cărucior second-hand, care era mai tot timpul la reparat

- nu întotdeauna ţi-am putut satisface micile dorinţe când stateai lipit cu năsucul de câte o vitrină cu dulciuri sau jucării, fără să faci mofturi şi istericale

- îţi cer să înveţi, să fii cuminte, să fii cinstit; s-ar putea să-ţi fac un rău

- nu am intrat în nicio "gaşcă" care să mă ajute să cumpăr şi eu o fabrică cu buletinul, ca astăzi să fii şi tu dintr-o familie de "elită"

- am fost un cetăţean onest şi corect (adică un fraier)

- nu am dus o viaţă nesimţită până la vârsta asta

Şi nu în ultimul rând IARTĂ-ŢI mama şi tatăl că la un moment dat au fost egoişti şi s-au hotărât să facă un copil în ţara asta.

Dar o promisiune tot am: voi face tot ce depinde de mine ca să pleci cât mai departe, fără să te uiţi înapoi, ca să nu ajungi să-i scrii şi tu copilului tău astfel de rânduri.

Beneficiar sau victimă ?

Azi încep examenele de bacalaureat pe 2010 şi de aceea ni se pare potrivit să postăm un mic articol al vecinuţei noastre care se ascunde sub numele de cod DiBogus. Este vorba de o mică şi tristă radiografie a sistemului de învăţământ românesc actual făcută din interior. Radiografie făcută de cineva care este „beneficiar” sau poate, mai degrabă, „victimă” a sistemului. DiBogus are cuvântul:

Ca să parafrazez un slogan al unei companii de la noi spun că viitorul nu sună deloc bine. Mă pregătesc să intru într-un sistem care nu mă vrea, care face tot posibilul să mă alunge. E un sistem bolnav, confuz, care trage să moară. Singurele lucruri care-l mai ţin în viaţă sunt nepotismul, favoritismul şi incompetenţa. Şi e un sentiment destul de crud să porneşti la drum cu un handicap, fără nicio perspectivă, fără nici o şansă.

Îmi dau seamă că până acum m-am ghidat după nişte principii învechite şi chiar eronate atunci când am luat unele decizii. Am avut impresia că dacă trag tare, bag ceva la cap şi nu altceva în altă parte o să ajung într-un loc care să merite efortul, o să ajung o persoană respectabilă, de folos societăţii. Am crezut şi eu, la fel ca alţii din generaţia mea, că o carieră care să te recomande drept intelectual e alegerea cea mai bună. Credeam că ar fi sub nivelul meu, ar fi degradant, aş fi stigmatizată dacă nu m-aş orienta spre un liceu bun, o facultate bună care să mă scoată "om". Am fugit de şcolile de arte şi meserii. Mi se părea naşpa şi aiurea să lucrezi ca

Sărbătoarea vecinilor în imagini 2010

Mulţumim pentru participare vecinilor noştri (cu tava, caserola sau sticla) şi celui de foarte sus pentru vremea frumoasă! Sperăm că toţi s-au simţit bine şi că ne vom întâlni şi la anul. Şi nu doar atunci.

Dacă aveţi şi voi poze despre cum aţi petrecut la blocul vostru, trimiteţi-le pe adresa de pe blog, la contact şi le vom publica.

Ziua vecinilor

Pensionari de top

După cum se vede mai jos, suntem la un pas să intrăm în "Top 3" în Europa în ce priveşte pensia medie. Asta dacă întoarcem clasamentul cu sus-ul în jos. Cu galben sunt pensiile cele mai mici şi cele mai mari. Boierie mare pe capul pensionarilor noştri. Aşa că, să facă bine să le taie mai mult de 15%, ca să ajungem şi noi pe podium, sau de ce nu, să luăm locul Albaniei cât mai rapid. Bravos! Halal să vă fie!