31 martie 2011

1 Aprilie

1 Aprilie, supranumită şi Ziua Păcălelilor, este un prilej bun de distracţie pentru cei cu simţul umorului dezvoltat. Dar trebuie respectată regula care zice că păcălelile trebuie să fie făcute până la ora prânzului. După ora 12.00, se spune că farsa aduce ghinion celui care păcăleşte. Deci … atenţie la ceas, nu depaşiţi ora indicata.
Am găsit câteva farse “internaţionale”, care au fost difuzate în mass media şi care au şocat oamenii din zona respectiva.
- O televiziune olandeză a anunţat că Turnul din Pisa s-a prăbuşit;
- Un ziar din Alabama a anunţat că legislatura statului Alabama a hotărât să schimbe valoarea “numărului Pi”, rotunjindu-l la valoarea 3;
- BBC a anunţat că în Elveţia cresc spaghetti în copac. Ştirea a fost însoţită cu imagini ale cultivatorilor de

30 martie 2011

Contaminanți ai alimentelor

Pentru protecția sănătății omului trebuie respectate regulile privind salubritatea bunurilor de consum pe care le folosește și în special inocuitatea produselor alimentare. Conținutul în diferiți contaminanți potențiali este ținut sub control prin puterea legislației sanitare în toate țările civilizate, din care cică facem și noi parte.
Potrivit unei clasificări a contaminanților și poluanților alimentelor, realizată de Comisia Codex Alimentarius, aceștia sunt:
-Pesticide: insecticide, ierbicide, defoliante, rodenticide, fungicide, etc.
-Produse chimice industriale: dioxine, difenili policlorurați, compușii chimici din materialele de ambalaj inadecvate etc.
-Metale grele și alte elemente
-Alți contaminanți microbiologici
La aceste clase de contaminanți și poluanți se mai adaugă substanțele toxice antinutriționale, care se pot forma în anumite condiții în timpul prelucrării sau păstrării unor alimente. Din categoria contaminanților fac parte, de asemenea, paraziții animali. Contaminanții și poluanții teoretic se găsesc sub incidența legislației și controlului sanitar, iar cum pe noi practica ne omoară...

Plec să mă inscriu la facultatea de chimie, poate reușesc să înteleg ce scrie pe etichetele produselor alimentare. Ca să știe și gura mea ce mănâncă.

27 martie 2011

Surogate

Înlocuitorii sau surogatele sunt produse alimentare fabricate din materii prime și auxiliare ieftine și care imită caracteristicile generale ale produselor native pe care le substituie. Înlocuitorii conțin componente și unele substanțe care au efect psihosenzorial asemănător cu produsele native substituite și imprimă produsului specificitate.
Margarina este primul înlocuitor, apărut în secolul XIX și era destinat înlocuirii untului din lapte de vacă. În prezent, datorită caracteristicilor sale, extinderii producției și a succesului la cumpărători, margarina a devenit o grupă sortimentală distinctă.
Alte exemple de surogate apărute ulterior sunt cele de cafea și cacao, laptele și brânzeturile vegetale, preparatele filate și texturate de soia asemănătoare preparatelor de carne, mierea artificială.
Înlocuitorii de produse alimentare se pot folosi, dar trebuie supuși aprobărilor legale și trebuie declarați și marcați cu mențiuni și semne distinctive. Dacă la fabricarea unor produse se folosesc înlocuitori, aceștia trebuiesc declarați atât în actele de omologare, cât și pe etichetele produselor.
În această categorie sunt incluși și diferiți adjuvanți sintetici care, de asemenea, trebuie declarați în actele de omologare și pe eticheta sau ambalajul produsului. Astfel sunt, de exemplu, coloranții și aromatizanții sintetici.
Oare îndemnul: ”Mânâncă Sănătos” se referă la faptul de a fi sănătos ca să poți mânca orice?

25 martie 2011

Verde de...Tokyo

În ultimii ani, creşterea densităţii locuitorilor marilor oraşe a dus la creşterea suprafeţelor construite. Ca urmare, a trebuit să se modifice structura, arhitectura şi design-ul urbanistic, în detrimentul spaţiilor verzi. De aceea, în ultima vreme, foarte mulţi oameni, din foarte multe ţări ale lumii, se implică în găsirea de soluţii pentru creşterea suprafeţelor verzi urbane.
Iată una dintre soluţiile găsite şi aplicate în Japonia.
În anul 2008, municipalitatea din Tokyo a avut iniţiativa plantării celei mai înalte cortine verzi din lume (29 m), pe principala clădire ocupată cu birouri din centrul oraşului. Aceasta a determinat reducerea efectelor emisiilor de dioxid de carbon din zonă, a diminuat sensibil consumul de energie din timpul verii (cu aparatele de aer condiţionat) şi, nu în ultimul rând, a probat noua tehnologie verde a Japoniei. Datorită acesteia, pe timpul verii, temperatura din birouri a scăzut cu 4°C, ceea ce a dus la extinderea acestei iniţiative pe tot mai multe clădiri japoneze. Plantele sunt sădite în câteva mici containere cu pământ, aşezate la baza clădirilor şi sunt alimentate cu apă prin sisteme de senzori ce fac procesul extrem de eficient.
Din păcate, asemenea iniţiative sunt prea puţin popularizate în lume, în pofida efectelor tot mai greu de suportat ale încălzirii globale cu efecte negative în din mediile urbane.
Cine ştie, poate se va găsi şi la noi cineva cu o idee originală, sau chiar “importată”, care să ne ajute să respirăm ... VERDE.

23 martie 2011

Beneficiile spațiilor verzi

Spaţiile verzi, ca spaţii publice :
- contribuie la creşterea incluziunii sociale, prin crearea de oportunităţi pentru ca persoanele de toate vârstele să interacţioneze atât prin contact social informal, cât şi prin participarea la evenimentele comunităţii;
- pot constitui locuri de desfăşurare pentru diverse evenimente sociale şi culturale, cum sunt festivalurile locale, celebrările civice, etc.
- joacă un rol semnificativ în promovarea sănătăţii populaţiei urbane. Acestea oferă oportunităţi prin care încurajează un stil de viaţă mai activ, prin plimbări, alergare, exerciţii fizice, etc.
- răspund nevoilor umane de recreere şi petrecere a timpului liber. În cazul persoanelor lipsite de venituri sau de timp, parcul rămâne soluţia cea mai la îndemână pentru activităţi recreaţionale ;
- au capacitatea de-a reface „starea de bine” a persoanelor care le frecventează. Ele oferă citadinilor locuri liniştite pentru relaxare şi reducere a stresului ;
- pot deveni, în anumite condiţii, locuri de joacă pentru copii, contribuind la dezvoltarea fizică, mentală şi socială a acestora ;
- au o deosebită importanţă şi din punct de vedere estetic, deoarece atenuează impresia de rigiditate şi ariditate a oricărui mediu construit – mediu ce domină în oraşe. Prin valoarea amenajării lor peisagistice, ele dau identitate aşezărilor umane

22 martie 2011

Verde

În ultima vreme România se confruntă cu o scădere semnificativă a spaţiilor verzi din oraşe. Clădirile şi drumurile au prioritate, transformând unele zone în adevarate “întinderi de beton” lipsite de viaţă. Acest lucru are un impact negativ asupra calităţii vieţii şi sănătăţii populaţiei.
Conform standardelor europene, până în 2013, fiecărui locuitor al României trebuie să-i revină 26 mp de spaţiu verde, normă de care depinde sănătatea oamenilor. În Arad, sunt între 5 şi 6 mp de zonă verde/cap de locuitor (aprox. 25% din normă !!!).
Lumea luptă sub diverse forme pentru crearea de noi spaţii verzi, în special în zonele urbane cele mai aglomerate. Sunt căutate soluţii de “înverzire” a localităţilor. Şi în Arad, dacă-mi amintesc bine, prin anii 2005-2006, la începutul primăverii, primăria punea la dispoziţia asociaţiilor de locatari, persoane fizice, instituţii publice, etc. - material dendro-floricol şi arbuşti. Distribuirea se făcea gratuit, în limita stocului disponibil, pe baza unei cereri (aprobate) depuse la primărie.
De ce nu se mai “practică” acest lucru? Primind plantele şi pomii în mod gratuit, oamenii s-ar implica mai mult în amenajarea spaţiilor verzi dintre blocuri, din faţa casei sau a instituţiilor. Să nu uităm că în general aceste spații sunt pe domeniul public. Eu consider că fiecare ar trebui să-şi amenajeze spaţiul verde din vecinătatea casei şi doar apoi să treacă la etapa următoare, să se implice în acţiuni de inființarea de noi parcuri.
Plantele sunt un element vital, sunt o parte a “ metabolismului urban”. Ar trebui să conştientizăm faptul că ele ne îmbunătăţesc viaţa, atât prin culoare cât şi prin beneficiile oferite.

21 martie 2011

Săptămâna Pământului - Beneficiu ecologic

Din perspectivă ecologică, spaţiile verzi urbane sunt un adevărat moderator al impactului activităţilor umane asupra mediului înconjurător.
Vegetaţia are o contribuţie importantă la :
- epurarea chimică a atmosferei prin procesul de fotosinteză, plantele consumă dioxid de carbon şi eliberează oxigen. În decursul unei zile, o suprafaţă foliară (frunze) de 25 mp furnizează necesarul de oxigen pentru o persoană;
- epurare fizică a atmosferei prin reţinerea prafului şi pulberilor. O peluză de iarbă reţine de 3–6 ori mai mult praf decât o suprafaţă nudă, iar un arbore matur reţine de 10 ori mai multe impurităţi decât o peluză de mărimea proiecţiei coroanei acestuia pe sol;
- epurare bacteriologică a atmosferei prin distrugerea unei bune parţi din microorganisme prin procesul de degajare a oxigenului şi ozonului, îndeosebi de către conifere, şi nu numai;
- moderarea climatului urban. În oraşe, construcţiile şi suprafeţele pavate sau betonate creează un climat urban specific, cu temperaturi mai ridicate şi o restricţie a circulaţiei aerului. În apropierea pădurilor, temperatura medie a aerului, în zilele de vară, este cu 2–3,5°C mai scăzută faţă de zonele libere neplantate din oraşe, şi cu 12–14°C mai scăzută decât temperatura construcţiilor şi ariilor betonate şi asfaltate;
- atenuarea poluării fonice. Spaţiile verzi constituie adevărate bariere pentru zgomote, contribuind semnificativ la reducerea nivelului acestora. Zgomotele, care în mediul urban ating intensităţi cuprinse între 40 şi 80 decibeli, pot fi reduse la jumătate în cazul existenţei unor perdele arborescente cu o lăţime de 200–250 m;
- păstrarea şi perpetuarea vegetaţiei naturale autohtonă din zonele în care sunt situate oraşele, prin furnizarea şi conservarea habitatelor pentru diferite specii, ce pot avea, uneori, o diversitate mai mare decât în habitatele rurale.

19 martie 2011

17 martie 2011

Programul de lucru

Prin natura activităţii pe care o desfăşor, am de-a face cu tot felul de instituţii, atât bancare cât şi administrative.
Într-una din zilele săptămânii trecute am mers la finanţe să depun Declaratia 112, completată, parafată şi semnată de subsemnatul. Ajung acolo, iau număr de ordine, că doar suntem în „era tehnologiei”. Mă uit, numărul 47, mă uit şi la afişajul de la panou – numărul 46. Sunt fericit, nu am mult de aşteptat. Mă asez pe un scaun şi ... aştept. Trec 15 minute, 20 minute,… nu intră, nu iese nimeni. Mă uit pe uşă, ORAR – ioc, "o fi ora mesei" mă încurajez eu. Mai vin 3,4 persoane, se aşează şi ele la rând, doar suntem o ţară de civilizaţi. Dupa aproximativ 30 minute de aşteptare cade curentul de la afișajul cu numerele de ordine „îmi iau inima în dinţi” şi bat la uşă. Intru în birou. Toţi erau la locul lor şi toţi aveau ceva de lucru la calculator. Nu am reuşit, prin intrarea mea în birou, să-i fac să mă bage în seamă. Ce să fac? Spre cine să mă îndrept? Încep în gând „din oceanul Pacific, a ieşit un peşte mic, şi pe coada lui scria …mă îndrept spre dumneata”. Mă îndrept spre o doamnă (aleasă de…destin) să-i las declaraţia. Are o reacţie care mă descumpăneşte: „ Nu mă deranjaţi, nu vedeţi că sunt foarte ocupată?” Dau un pas înapoi. M-am gândit că probabil am călcat-o pe…„coadă” şi o doare, de a sărit aşa. Dar nu am văzut nimic pe jos, decât bunul meu simţ, călcat în picioare, de către o funcţionară plătită din bani publici.
În final, o altă doamnă se oferă să mă ajute şi primeşte declaraţia respectivă. I-am mulţumit pentru gestul de a-şi îndeplini sarcinile de serviciu.
Apoi, pe lungul drum spre casă, m-am gândit: ce tupeu pe mine dom-le, sa-i deranjez pe oamenii aia în timpul programului. Sau nu erau în timpul programului? Dar eu de unde să ştiu, că n-au ORAR-ul pe uşă.



15 martie 2011

Echitatea 343

Cele de mai jos au fost extrase din ordinul echităţii 343, și în continuare vom enumera câteva probleme reale, pe care probabil le-aţi întâlnit şi dumneavostră.
Art. 2. Prezenta Normă – tehnică a fost elaborată pe baza următoarelor principii:
a) asigurarea unei repartizări echitabile a energiei termice înregistrate de contorul de la
branşament între proprietarii din condominiu;
b) "beneficiarul plăteşte" – proprietarul care beneficiază direct ori indirect, individual sau
colectiv de energia termică consumată în condominiu, trebuie să participe cu o cotă parte la achitarea acesteia;
c) protecţiei consumatorilor din condominiu;
d) răspunderii la cerinţele şi necesităţile de interes şi utilitate publică;
e) utilizării eficiente a resurselor energetice;
f) transparenţei modului de repartizare a energiei termice între proprietarii condominiului.
- Denaturarea rolului robinetului termostatat și a  repartitorului din instrumente care să ajute la evitarea risipei în zilele mai călduroase şi menţinerea unei temperaturi constante în apartament, într-unul al sărăciei care ajută doar la diminuarea facturilor la încălzire, prin închiderea robinetului.
- Apariția mucegaiului în zonele de contact a pereţilor comuni cu pereții apartamentelor în care căldura este oprită.
- Creșterea valorică a facturilor de gaz pe perioada iernii, prin incălzirea locuințelor de către unii locatari cu focul de la aragaz, astfel ei reușesc să aibă costuri mai mici la încălzire, dar plata gazului fiind la comun este suportată de către toţi locatarii de pe scara blocului.
- Costuri mai mari şi căldura mai puţină, pentru cei care au alături "vecini economi", prin transferul termic de la apartamentele încălzite spre cele reci, asta apropo de principiul “beneficiarul plătește”.
- Și nu în ultimul rând intrarea cu”bocancii” în proprietatea noastră , prin modificarea clauzelor din contractul comercial încheiat cu firma prestatoare de serviciu citire –calcul, fără ca noi beneficiarii să putem avea ceva de spus. Din punctul nostru de vedere transferarea consumului de pe partea individuală pe partea comună, nu duce decat la aberații de repartiție a costurilor,repartiția pe partea comună se poate face fără montare de repartitor.
Oare la baza elaborării legilor, ordinelor de tot felul sau normelor metodologice nu ar trebui sa stea realitatea şi nu principiile? Sau legile sunt facute să iasă la număr, fără a urmării repercusiunile lor in realitate.


12 martie 2011

7 martie 2011

Mama

Îi suntem datori mamei pentru că:

1. Mama m-a învăţat SĂ APRECIEZ O TREABĂ BINE FĂCUTĂ
"Dacă vreţi să vă omorâţi între voi, mergeţi afară. De-abia am
terminat de făcut curat."
2. Mama m-a învăţat ce e RELIGIA
"Roagă-te să iasă pata aia din covor!"
3. Mama m-a învăţat ce e LOGICA
"Pentru că aşa am zis eu, de-aia!"
4. Mama m-a învăţat MAI MULTĂ LOGICĂ
"Dacă o să cazi de pe scaun şi îţi rupi gâtul, nu te mai iau cu mine în oraş."
5. Mama m-a învăţat ce e IRONIA
"Plângi în continuare, şi o să-ţi dau eu motive pentru care să plângi."
6. Mama m-a învăţat ce e CONTORSIONISMUL
"Uită-te la murdăria de pe ceafa ta!"
7. Mama m-a învăţat ce e VREMEA
"Camera ta arată de parcă a trecut o tornadă prin ea."
8. Mama m-a învăţat ce e IPOCRIZIA
"Dacă ţi-am zis o dată, ţi-am zis de un milion de ori: Nu exagera!"
9. Mama m-a învăţat despre CICLICITATEA VIEŢII
"Eu te-am făcut, eu te omor!"
10. Mama m-a învăţat despre SCHIMBAREA COMPORTAMENTULUI
"Nu te mai comporta ca taică-tău!"
11. Mama m-a învăţat ce e INVIDIA
"În lume sunt milioane de copii mai puţin norocoşi care nu au părinţi
la fel de minunaţi cum ai tu."
12. Mama m-a învăţat ce e AŞTEPTAREA
"Aşteaptă numai până ajungem acasă."
13. Mama m-a învăţat ce înseamnă A PRIMI
"O să ţi-o primeşti când ajungem acasă."
14. Mama m-a învăţat ce e UMORUL
"Când o să-ţi tai degetele de la picioare jucându-te cu maşina de tuns iarba, să nu alergi plângând la mine"
15. Mama m-a învăţat CUM SĂ DEVIN UN ADULT
"Dacă nu mănânci legume, nu o să mai creşti niciodată!"
16. Mama m-a învăşat ce e GENETICA
"Eşti exact ca taică-tău!"
17. Mama m-a învăţat despre ARBORELE MEU GENEALOGIC
"Închide uşa după tine! Ţi se pare că te-ai născut într-un cort?"
18. Mama m-a învăţat ce e ÎNŢELEPCIUNEA
"Când o să fi de vârsta mea, o să înţelegi."
19. Şi preferata mea, mama m-a învăţat ce e JUSTIŢIA
"Într-o bună zi, o să ai şi tu copii. Şi sper că o să fie exact ca şi tine."



6 martie 2011

Tineri talentați

Atunci când stai la bloc şi trăieşti experienţa muzicii date la maxim în miez de noapte sau pe cea a maşinii de găurit duminica la 7, parcă îţi pică bine să vezi că mai există şi oameni care nu trăiesc pentru a te enerva. Aşa e și cu talentata noastră vecină care transpune desenele animate pe pereţi. Într-un mod cât se poate de fain.
Vă spun doar atât: profitaţi de oferta asta şi-o să vedeţi cum n-o să mai facă ăla mic scandal când vine ora de somn. Că are monştri sub pat, că îi e frică. Aşa un drag o să prindă de camera lui c-o să trebuiască să găsiţi o modalitate să-l scoateţi afară. Aşadar, nu daţi banii pe prostii, pictaţi pereţii la copii.
Alăturat vă prezentăm nişte desene, pentru copii, făcute de o tânără domniţă (curajoasă) vecină cu noi. A reuşit să ne fascineze şi să ne convingă că are talent. Sperăm să vă cucerească şi pe dumneavostră.

E-mail : aneta_beatrice@yahoo.com sau hdt.pfa@gmail.com

1 martie 2011

Mărțișor

“1 Martie călător, v-a adus în dar un mărţişor ...”
Vine primăvara şi ne dăruim mărţişoare. Ce înseamnă acest gest, ce semnificaţie a avut sau mai are el?
Tradiţia marţişorului este o moştenire de la strămoşii noştri romani. La originile mărţişorului a stat o monedă de aur la care se ataşa o sfoară făcută din două părţi răsucite, una roşie şi alta albă, pe care copiii obişnuiau să o poarte la gât. Firul roşu semnifica focul, căldura soarelui. Firul alb, iarna care tocmai a trecut. Există credinţa, conform căreia, mărţişorul este un talisman, aducător de sănătate, belşug, noroc şi fericire.
În zilele noastre, mărţişorul a rămas doar un simbol al primăverii mult aşteptate, iar realizarea lui, în multe cazuri, a devenit o adevărată operă de artă.
Oamenii oferă cu multă plăcere de 1 Martie mărţişoare celor pe care îi iubesc ca simbol al admiraţiei lor şi în semn de respect și dragoste pentru doamne şi domnişoare.