21 august 2009

Circulaţie închisă în weekend

Pentru mai buna desfăşurare a "Zilelor aradului" autorităţile au decis să închidă circulaţia în zona centrală a oraşului începând de joi noaptea ora 22 şi până duminică 24 august ora 22 după cum urmează: Piaţa Avram Iancu – între str. Gheorghe Lazăr şi str. Unirii; Str. N. Bălcescu - de la intersecţia cu str. Decebal spre Piaţa Avram Iancu; Bd. Revoluţiei până la str. Xenopol – (sensul de mers de la Teatru spre Primărie; Str. 1 Decembrie 1918 de la intersecţia cu Bd. Decebal spre Bd. Revoluţiei; Str. Xenopol (dinspre Bd. Revoluţiei spre Bd.Decebal); Str. Romul Veliciu (din Bd. Vasile Milea spre Bd. Revoluţiei). Aşa că mai bine lăsaţi maşinile acasă şi mergeţi "să vă sărbătoriţi" per pedes ca să puteţi să beţi şi o bere. Poftă bună şi "La mulţi ani" arădeni!

17 august 2009

Poliţia pe cale de dispariţie?

Îmi place să urmăresc evenimentele zilelor noastre, pe multe dintre acestea luându-le aşa cum sunt – am votat, aşa că pumnii în cap nu-şi mai au rostul. Cu toate acestea, ultima stupizenie apărută nu mă poate lăsa indiferent, aşa că trebuie să-mi spun păsul.
În aceste vremuri de criză, şomaj în creştere, sărăcie, propice apariţiei şi dezvoltării elementelor negative ale societăţii, conducătorii noştri s-au gândit să umble la veniturile poliţiştilor care chiar nu pot fi toţi categorisiţi drept corupţi.
Până acum sportul cel mai popular era furatul capacelor de canal sau al grilajului metalic de şters picioare de la intrarea în bloc sau orice altceva care avea în compoziţie fier. De acuma încolo ne putem aştepta la o invazie a găştilor de cartier care deja îţi fac simiţită prezenţa deranjându-ne cu comportamentul lor infect. Tot ce putem spera e să nu devină violenţi din cauză că mama şi tata au rămas şomeri şi nu mai au surse să-i finanţeze, făcând din noi ţinta lor noaptea când ne întoarcem de la serviciu.
Oricum toate aceste probleme se sparg în capul administratorilor, pentru că lor li se plâng locatarii că este gălăgie noaptea sau că s-a furat capacul de canal. Administratorii în schimb, la cine să se plângă mai departe dacă Poliţia trebuie să se deplaseze la urgenţe şi să facă rondul prin cartiere cu un bon de carburant de 50 lei/tura (13 – 15l), şi nu au nici măcar hârtie pentru a multiplica procesele verbale, etc.?
Iar acum, colac peste pupăză, mai marii noştri conducători le diminuează veniturile ca să salveze România, neţinând cont de siguranţa cetăţeanului care va fi tot mai expus nelegiuiţilor.

12 august 2009

10 august 2009

Nu ne mai deranjaţi!

Ce uşor se câştigă banii în unele locuri de muncă, în special acolo unde fişa postului angajaţilor nu include nici o competenţă sau responsabilitate.
Singurul lucru prevăzut e tupeul necesar pentru a susţine că nu e de competenţa lor implicarea în situaţiile conflictuale ce se pot ivi la bloc, cum ar fi certurile, zgomotele din timpul lucrărilor de renovare, etc.
Mă întreb, oare plata salariilor babane ale angajaţilor acestor oraganizaţii, ce ar trebui să funcţioneze în interesul locatarilor de la bloc, din ce fonduri este asigurată? Nu cumva din cotizaţiile plătite lună de lună, prin intermediul administratorilor, de către proprietarii apartamentelor?
Sunt de acord că nu se poate ca un reprezentant al uniunii să bată la uşa celor nesimţiţi de fiecare dată când li se înaintează o reclamaţie, dar totuşi au fost „aleşi” să găsească soluţii pentru remedierea unor astfel de situaţii. Spre exemplu, ar putea fi încheiate protocoale cu Poliţia Română sau, mai nou, Poliţia Comunitară, pentru a da curs acestor sesizări şi a le rezolva, deoarece în multe cazuri aceşti vecini certaţi cu bunul-simţ pot fi şi violenţi.
În schimb, mult mai uşor este să-l tromboneşti politicos pe cel care reclamă asemenea fapte, spunându-i că rezolvarea lor nu intră în competenţa ta ca uniune. Oare ce-ar zice stimabilii dacă am refuza şi noi, la fel de politicos, plata cotizaţiei lunare? Poate astfel, personajele care conduc aceaste uniuni ar înţelege că nu se pot câştiga bani fără a face NIMIC în interesul celor care te plătesc.
Cred că ar fi bine să punem preţ pe mărunţişul pe care îl dăm lună de lună, pentru că pic cu pic se fac salariile grase pe care unii chiar nu le merită. Vorba cuiva: "La tăţi ni greu, dar nu la fel"