28 decembrie 2010

Un sfârşit e un început

Fiecare sfârşit de an ne face nostalgici.
Nici nu ştim când au trecut 12 luni, am rămas doar cu amintiri.
Dar acum este “momentul adevărului”. Realizări vs. eşecuri. Adunăm, scădem, înmulţim şi împărţim. Rezultatul îl vedem fiecare. Ce facem mai departe? Ne însuşim reuşitele şi ne iertăm nereuşitele. Ce a rămas neterminat, reprogramăm. Ceea ce ne-a plăcut, retrăim. Ce vom face în continuare? Ne planificăm lucruri peste puterile noastre ca să ne autodepăşim? Sau ne alegem idealuri mai mărunte, ca să fim siguri că o să le realizăm? Înaintăm prin forţe proprii sau mergem pe mâna destinului? Sunt multe întrebări şi foarte multe răspunsuri posibile. Suntem oare în stare să le găsim pe cele bune?
Suntem conştienţi că planurile, pentru următoarea perioadă sunt ... probabile, ca vremea. Dar aşa suntem obişnuiţi şi e normal să visăm, să facem planuri care să ne impulsioneze, să ne dea puterea de-a merge mai departe, zi de zi, lună de lună, an de an.
Nu ştim ce vă doriţi pentru anul care vine, la ce visaţi, care vă sunt idealurile.
Noi vă dorim să faceţi întotdeauna alegerile potrivite în viaţă. Să fiți sănătoşi şi fericiți. Să aveţi realizări pe toate “fronturile”. Anul care vine să fie mai bun decât cel care se pregătește să plece. Şi nu uitaţi: orice sfârşit e un început, nu-i aşa? Să ne mai întâlnim şi în 2011 aici, ca între vecini.
La mulţi ani!

27 decembrie 2010

24 decembrie 2010

E din nou Crăciun

E din nou Crăciun! Sărbătoarea cea mai frumoasă şi mai îndrăgită de cei mici, dar şi de cei mari, de cei bogaţi cât şi de cei săraci. Este veche, de peste două milenii. Dar în fiecare an este altfel. Pentru fiecare familie e unică. În case e multă veselie, copii sunt nerăbdători să-şi primescă cadourile, adulţii zâmbesc imaginându-şi fericirea pe care o vor vedea pe chipurile celor dragi. Totul este magic. Toţi am fost copii, toţi am simţit nerăbdarea, emoţiile şi bucuriile Crăciunului. Să nu uităm perioada aceea, să o retrăim alături de copiii noştrii, să le insuflăm respect pentru sărbătoare şi tradiţie. Să le povestim despre Dumnezeu, despre pruncul Isus, despre staul şi animale. Să nu uităm magii şi păstorii, care s-au bucurat împreună cu cerul de minunea împlinită în acea Noapte Sfântă. Să le spunem că adevăratul cadou pe care ni l-a făcut Dumnezeu este Domnul Isus Hristos, care prin naşterea Sa a adus, pentru noi oamenii, bucurie deplină şi mântuire sufletească.
Să lăsăm aşadar bucuria Crăciunului să ne cuprindă inimile, iar această bucurie să o arătăm celor de lângă noi. Pentru că important este, la această sărbătoare sfântă, nu e să primeşti cadouri, ci să dăruieşti fericire. CRĂCIUN FERICIT!!!

21 decembrie 2010

De sezon

ODĂ SARMALEI
Cum s-ar defini sarmaua?
Vis înaripat al verzei ce-l avu, cât a durat
somnul lung metamorfozic în butoiul de murat...
Potpuriu de porc și vacă, simfonia tocăturii,
imn de laudă mâncării, înalțat în cerul gurii.
O cochetă care-și scaldă trupu-n sos și în smântână
se-nfășoară în varză ca în valuri de cadână.
O abilă diplomată ce-a-ncheiat o stransă ligă
c-o bardâcă de vin roșu și-un ceaun de mămăligă.
Oponentă din principiu și un strașnic adversar
pentru tot ce e dieta sau regim alimentar.
Un buchet de mirodenii, o frivolă parfumată
ce te-mbie cu mirosuri de slănină afumată.
Locatară principală ține-n spatiu tolerate,
perle de piper picante, boabe de orez umflate.
O prozaică 'nnascută, cum s-o prinzi în prozodie
că de când e lumea, porcul n-a citit o poezie.
Un aducător de sete, de bei vinul cu ocaua.
Iată-n câteva cuvinte, cum s-ar defini .. sarmaua !!!...
Păstorel Teodoreanu

Frumos. Totuși, nu abuzați!!!

15 decembrie 2010

Șanțuri

A fost odata ca niciodată, pe Mureș în jos, un oraș frumos, cu oameni harnici și serioși. Bine, nu chiar toți.
Unii făceau planul de lucrări, alții lucrau, dar...nu mai terminau. Deh, asta e! Unii termină mai greu. Din păcate, oamenii din zona lucrării trag ponoasele.
Despre ce vorbim noi aici? Despre haosul creat, și lăsat în urma lor, de cei de la ENEL. Cei care au început, dar nu au mai terminat lucrările de introducere a rețelei electrice în subteran.
În zona Confecții, în urmă cu 2 ani și jumătate, au fost asfaltate străzile și trotuarele. Anul acesta, în luna iulie, cei de la ENEL au venit au spart trotuare, au introdus tuburile și firele electrice, dar au uitat să finalizeze lucrarea. Poate au aplicat și ei regula de -25%. Au lăsat trotuarele fără a reface covorul asfaltic. Cam nasol pentru mămicuțe și bebeluși. Acuma e cam târziu. Iarna și-a intrat în drepturi și, de obicei, nu e ca vara. Probabil au lăsat pe anul viitor, ca să aibă și atunci ceva de lucru. Sperăm să nu rămână pentru ”la anul și la mulți ani”. Cine ar trebui să intervină în acest caz? Să fie cei de la Primărie? Sau să fie cei de la ENEL? Nu știm. Dar noi, locuitorii din zonă, suntem zi de zi „beneficiarii” acestui haos.
Murphy are o „lege”: „Lucrurile merg prost toate deodată, dar se indreaptă treptat. Completarea ENEL ar fi: ”Poți să strici ceva cât ai zice ”târnăcop”, dar ca să repari e nevoie de...muuultă răbdare” Care se mai termină și ea. Oare Murphy o fi trăit în România? Cred că pentru noi, românii, a emis legi mai bune decât parlamentul.

10 decembrie 2010

De miru' lumii

7 decembrie 2010

Școală pentru profesori și părinți

În tot ceea ce ni se întâmplă, am început să dăm vina pe ”sistem”. În mare parte este adevărat.
Vorba aia: ”peștele de la cap se împute”.
În învățământ, toată lumea dă vina pe programa școlară, pe condițiile de salarizare. Mulţi profesori nu fac altceva decât să înşire table întregi de materie sau să dicteze copiilor lecţia. Materia ar trebui astfel organizată încât să fie captivantă, iar profesorul ar trebui să o prezinte într-un mod cât mai atrăgător, astfel încât copilul să plece acasă cu lecția înțeleasă.
Acest lucru de cele mai multe ori nu se întâmplă. Pe de o parte din cauza modului în care sunt alcătuite programele şcolare, iar pe de altă parte din cauza lipsei talentului pedagogic sau dezinteresului multor profesori. Și asta în condiţiile în care milioane de destine și cariere sunt în mâinile lor.
Foarte mulți copii cu potenţial trec pe lângă materii pe care ar putea să le înţeleagă, pentru care ar putea să dezvolte o pasiune, să le ofere împlinire profesională şi financiară.
Nu sunt în măsură să comentez programa școlară, dar ... de ce nu se mai fac ore de practică? Pe vremea mea (anii '80), școlile generale aveau ateliere'. Băieții învățau să bată un cui, să măsoare sau să asambleze lucruri. Ieșea ceva din mâinile lor. Fetele, la rândul lor, învățau să tricoteze, să coase, să ... creeze ceva. Era atât o pregătire pentru viață, cât și ”o altfel de ora”, relaxantă și distractivă. Cred că este nevoie și de așa ceva. Copii trebuie pregătiți din toate punctele de vedere pentru viață, atât teoretic cât și practic. Altfel vor deveni simpli consumatori, ușor de manipulat.
Nici părinții nu sunt lipsiți de vină, ba am putea spune ca de multe ori au un rol ”toxic” în sistem.
Mulți dintre ei fac tot posibilul ca odraslele lor să trecă cât mai ușor prin școală, făcând diverse intervenții sau ”sponzorizări”, acolo unde trebuie. Nu detaliem. Știu toți părinții despre ce vorbim. Am trecut toți prin asta și nu ne-am putut abține. Probabil că nici nu ne dăm seama cât rău le facem pe termen lung.
Un foarte bun exemplu îl puteți asculta mai jos, într-o farsă făcută de Daniel Buzdugan.
Ascultați și reflectați!

5 decembrie 2010

Să ne trăiești, Nicule!

Zilele de 5 şi 6 decembrie au dobândit semnificaţii speciale, graţie Moşului Nicolae care vine şi lasă cadouri în încălţările copiilor şi adulţilor „cuminţi". Moşul este „croit" după numele şi asemănarea unui personaj real: Sfântul Nicolae, fost episcop al Myrei, care, în jurul anului 300 d. Ch., a inaugurat tradiţia de a pune darurile în încălţările pe care concetăţenii săi le lăsau peste noapte, la uşile caselor.
Din modestie, dar şi din dorinţa de a-i scuti pe oamenii sărmani de umilinţa de a primi „de pomană", Sfântul Nicoale a creat un obicei care s-a perpetuat în timp până în zilele noastre. Înfăţişat aidoma unui bătrânel cu barbă albă, înveşmântat în roba roşie episcopală, Sfântul Nicolae a devenit ulterior prototipul după care americanii l-au creat pe Santa Claus - actualul Moş Crăciun.

3 decembrie 2010

30 noiembrie 2010

1 decembrie 2010

Trăim vremuri în care … „timpul înseamnă (doar) bani”, nu mai avem timp pentru nimic. Dar ... să ne oprim puţin, să luăm o pauză și să ne amintim cine suntem, de unde venim, cine au fost înaintaşii noştri, ce idealuri au avut şi pentru ce au luptat.
Organizaţi în state separate din punct de vedere politic, ameninţaţi mereu de expansiunea vecinilor mai puternici, românii şi-au păstrat dintotdeauna conştiinţa că aparţin aceluiaşi popor, că au aceeaşi geneză. În adâncul inimii fiecărui român – scria Nicolae Bălcescu – era întipărită credinţa că “mântuirea de orice domnire straină” nu se putea realiza decât “prin unitatea naţională”.
Celelalte națiuni îi considerau pe valahi ”săraci şi privaţi de libertate, datorită unei proaste administrări locale, lipsei unor conducători capabili şi supuşi de secole poftelor şi ambiţiilor imperiilor limitrofe. Lipsa unei clase conducătoare locală excludea orice posibilitate de a forma vreodată, alături de celelalte zone locuite de valahi un stat unitar si independent”. Dar, totuși, au reuşit, la 1 Decembrie 1918. Nu a fost opera unui om politic, a unui guvern sau a unui partid politic, a fost realizarea unei naţiuni întregi. Au visat secole întregi la lucrul acesta, au încercat, nu au reuşit din prima, dar nu s-au dat bătuţi, au încercat iarăşi, şi …au scris o filă importantă în istoria României.
Astăzi, suntem un stat unitar și independent (datorită strămoșilor noștri). Dar suntem tot săraci, tot fără conducători capabili, suntem tot supuși și depindem de bunăvoința altora. Pe lângă astea mai sunt si ambiţiile și interesele personale ale conducătorilor noștri. Unii vor autonomii teritoriale, alţii „o Românie Mare”. Fiecare își urmărește interesul, nu se gândește nimeni la ce vrea poporul.
Oare ne mai reprezintă această sărbătoare, mai suntem un tot unitar?

LA MULȚI ANI ROMÂNIA! LA MULȚI ANI ROMÂNI...ORIUNDE V-AȚI AFLA!

29 noiembrie 2010

Ordinul "dreptăţii“


Studiu de caz
Luăm două apartamente de pe aceeași scară, cu aceeași suprafață, număr egal de persoane. Unul dotat cu repartitoare de costuri pe calorifere, celălalt fără repartitoare (proprietarul nu a dorit montarea lor).
Cost încălzire pe luna Octombrie 2010
- Apartament cu repartitoare: 69.33 lei ( 17.71 lei c.c. + 42.69 lei c.i.+ 8.93 lei s.c.c. )
- Apartament fără repartitoare: 98,73 lei ( 17,71 lei c.c. + 81,02 lei c.i.)
(c.c. – cost comun; c.i. – cost individual; s.c.c. – serviciu citire-calcul)
Diferență de cost 29,40 lei avantaj pentru apartamentul cu repartitoare.
Avantaje & Dezavantaje
1. Apartament cu repartitoare:
- investiție inițială pentru achiziționarea și montarea repartitoarelor. - plata serviciului de citire – calcul - posibilitatea economisirii energie termice în special pe vreme calduroasă, în rest există riscul apariției mucegaiului.
2. Apartament fără repartitoare:
- fără costuri inițiale pentru achiziționarea și montarea repartitoarelor.
- fără plata serviciului de citire – calcul.
- imposibilitatea de a face economie, încălzire non stop.
Cireașa de pe tort
- încălzirea non stop pe o vreme călduroasă a obligat familia din apartamentul fără repartitoare să stea cu geamurile deschise.
Concluzie
Ordinul ANRSC 343/2010 cu procentul de 50 % pe părțile comune în luna octombrie a făcut ca banii aruncați pe fereastră de respectiva familie să fie plătiţi pe părți comune de toți locatarii care au investit, în speranța că vor putea gestiona mai bine consumul, respectiv costurile.

28 noiembrie 2010

22 noiembrie 2010

Dezastre. Care dezastre?

Se apropie în mare viteză termenul de intrare în vigoare a legii asigurărilor obligatorii împotriva dezastrelor (15 ianuarie 2011). Va fi precum popularul joc (pentru fraieri) alba-neagra, unde câţiva câştigă întotdeauna. Ghici cine în cazul de faţă? Atunci nu e de mirare că lumea nu are încredere și, în consecință, până acum nu și-au făcut asigurare decât 20% dintre deținătorii de imobile. Lumea simte că ceva nu e în regulă. Când ceva e obigatoriu nu prea miroase a bine. Cel puțin la noi.
Dezastrele la care se referă legea sunt, în principal, cutremure, alunecări de teren şi inundaţii. Aici în Arad nu e zonă seismică, alunecări de teren la câmpie n-am auzit să fie, iar de inundaţii n-am mai fost afectaţi din anii ‘70, după ce oraşul a fost protejat cu diguri. Și asta e situația în cele mai multe locuri din țară. Deci contra căror dezastre ne protejează pe noi asigurările de 20 de euro? Probabil că noi suntem fraierii din jocul mai sus pomenit. Cei cărora le este afectată viața de o mulțime de legi abuzive adoptate de niște amețiți în ultimii ani.
Doamne fereşte să te inunde vecinul de sus sau să explodeze vreo butelie, că asigurarea obligatorie nu te protejează. De fapt, în cele mai multe cazuri, aceste asigurări nu protejează pe nimeni. Rezultă un câștig de 100% pentru firmele de asigurări. Și asta pe termen lung.
Jocurile sunt făcute. Câştigători? Întotdeauna ei. Noi vom trăi cu iluzia că suntem protejați

20 noiembrie 2010

18 noiembrie 2010

Economizor de apă

11 noiembrie 2010

CTP în luptă cu infractorii

Se ia un elev, venind de la meditaţii şi se pune pe tramvai pe ruta UTA-Alfa în jurul orei 18. Pe lângă elev, în acelaşi tramvai se adaugă controlorii de bilete şi abonamente. Întâmplarea face ca, spre ghinionul lui, elevul să-şi uite abonamentul acasă. Şi-a dat seama de acest lucru căutând după abonament în rucsac, la solicitarea controlorilor. Pentru că dacă şi-ar fi dat seama mai din timp cu siguranţă şi-ar fi luat bilet.
La constatarea acestei grave infracțiuni, controlorii au acţionat în consecinţă, dând jos din tramvai periculosul personaj, în vârstă de 13 ani, poftindu-l să-şi continue restul drumului pe jos. Pe întuneric, într-o zonă destul de periculoasă și ”colorată”, la o distanţă mare de casă (cam 20 de minute). Vă imaginați ce a fost în sufletul și mintea părinților când au văzut că odrasla întârzie atâta de la școală. Dar ce-o fi fost în mintea ”vajnicilor” controlori CTP? Probabil un mare vid. În cel mai rău caz, controlorii ar fi putut să-i rețină carnetul de elev, pe care micul terorist l-a prezentat, urmând ca a doua zi, părinţii să facă dovada existenţei abonamentului. Asta dacă CTP-iștii ar fi avut ceva între cele două urechi.
E destul de interesant faptul că aceşti controlori devin bravi apărători ai legii doar în faţa unor călători vulnerabili, dezumflându-se în faţa persoanelor colorate, cu vocabular la fel.
Ne considerăm ţară civilizată şi totuşi facem posibile astfel de gesturi iresponsabile. Sigur, se înţelege că există anumite proceduri care trebuie respectate, dar, ca oameni, se presupune că ne putem folosi raţiunea atunci când situaţia o cere şi nu acţionăm ca roboţii, fără să luăm toţi factorii în considerare. Vă dați seama că dacă elevul pățea ceva, părinții mureau cu CTP-ul de gât. Dacă tot au pus niște neaveniți să controleze biletele și abonamentele – recent scumpite – ar trebui măcar să-i instruiască pe aceștia ce să facă în toate situațiile.
Dar ce să te aștepți de la niște amețiți care au bulversat tot transportul în comun din oraș? Și asta, bineînțeles, doar în folosul nostru, al cetățenilor. Poate îi învață nemții care au evaluat transportul din Arad și cum se controlează biletele.

5 noiembrie 2010

A mai murit un om


Repetabila povară
Cine are părinţi, pe pământ nu în gând
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.

Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc
De atâţia copii şi de-atât nenoroc
Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.

Ce părinţi? Nişte oameni, acolo şi ei,
Care ştiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu contează deloc, ei albiră de dor
Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, şi ce chin, cât nesomn!

Chiar acuma, când scriu, ca şi când aş urla,
Eu îi ştiu şi îi simt, pătimind undeva.
Ne-amintim, şi de ei, după lungi săptămâni
Fii bătrâni ce suntem, cu părinţii bătrâni
Dacă lemne şi-au luat, dacă oasele-i dor,
Dacă nu au murit trişti în casele lor...
Între ei şi copii e-o prăsilă de câini,
Şi e umbra de plumb a preazilnicei pâini.

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând,
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând.
Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
Nu copil de părinţi, ci părinte de fii.

Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns.
Mai avem noi părinţi? Mai au dânşii copii?
Pe pământul de cruci, numai om să nu fii,

Umiliţi de nevoi şi cu capul plecat,
Într-un biet orăşel, într-o zare de sat,
Mai aşteaptă şi-acum, semne de la strămoşi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoşi,
Şi ca nişte stafii, ies arare la porţi
Despre noi povestind, ca de moşii lor morţi.

Cine are părinţi, încă nu e pierdut,
Cine are părinţi are încă trecut.
Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
Unde-avem şi noi însine ai noştri copii.
Enervanţi pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,
Şi în genere sunt şi niţel pisălogi.
Ba nu văd, ba n-aud, ba fac paşii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult să le spui şi explici,
Cocoşaţi, cocârjaţi, într-un ritm infernal,
Te întreabă de ştii pe vre-un şef de spital.
Nu-i aşa că te-apucă o milă de tot,
Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?
Că povară îi simţi şi ei ştiu că-i aşa
Şi se uită la tine ca şi când te-ar ruga...

Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus
Pe conştiinţă povara acestui apus
Şi pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împutina cei ce n-au şi ne cer.
Iar când vom începe şi noi a simţi
Că povară suntem, pentru-ai noştri copii,
Şi abia într-un trist şi departe târziu,
Când vom şti disperaţi veşti, ce azi nu se ştiu,
Vom pricepe de ce fiii uită curând,
Şi nu văd nici un ochi de pe lume plângând,
Şi de ce încă nu e potop pe cuprins,
Deşi plouă mereu, deşi pururi a nins,
Deşi lumea în care părinţi am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduită de plâns.

4 noiembrie 2010

Un ordin și două întrebări


Ordinul:
ANRSC nr.343
Art. 5.
(2) Prestatorul are obligaţia de a centraliza datele şi de a face verificări privind
corectitudinea datelor citite cel puţin trimestrial, dar obligatoriu cu ocazia verificării anuale a
repartitoarelor de costuri. În cazul în care în urma verificării datelor se constată că acestea nu
corespund realităţii, prestatorul va recalcula repartizarea, cheltuielile legate de recalculare se
recuperează de la asociaţia de proprietari/locatari.
Două întrebări:
- dacă la un proprietar/locatar în urma verificării s-a constatat că datele nu sunt reale recalcularea și repartizarea se va recupera de la asociația de proprietari/locatari?
- dacă verificarea trebuie făcută cel puțin trimestrial și obligatoriu anual, în caz de greșeli de citire cum se va recalcula, ținând cont că se acordă ajutoare de încălzire care se scad din factură, iar administratorul încasează între timp cheltuielile?

1 noiembrie 2010

Gesturi extreme și ”extreme”

În ultimul timp, oameni care vor să atragă atenţia celor din jur asupra unei probleme sau nemulţumiri, apelează la forme de protest extreme: greva foamei, autoincinerări, ameninţări cu aruncarea în gol de la înălţime şi altele. Uneori oamenii care recurg la asemenea gesturi sunt nemulţumiti de verdictul dat de instanţele judecătoreşti problemei lor, alteori vor să atragă atenţia guvernanţilor că se încalcă legea, că nu sunt respectate drepturile omului, sau multe alte “n” motive. Oare, prin aceste forme de protest, încearcă să-i impresioneze pe cei din jur prin provocarea unor emoţii puternice ? Și astfel să obţină simpatia şi suportul lor moral, sau sunt doar exasperaţi de ineficienţa gesturilor “normale” (procese, audienţe) şi atunci recurg la gesturi extreme, încercând astfel să obţină “forţat” un răspuns favorabil lor? Sau să fie unii (avem exemplu în Arad), care prin asemenea “acte de curaj şi voinţă“ să vrea doar să iasă din ... anonimat?
Din păcate, în ultimii ani, asemenea manifestări de protest sunt tot mai dese. Şi tot din păcate, uneori motivele sunt relativ derizorii, iar riscurile mai mult mimate, decât asumate. Să nu fim înțeleși greșit, am rezonat cu gestul d-nei profesoare din Caracal, care avea o motivație bine întemeiată, dar alții au dus gestul în derâdere, fiind cică “în spirit de solidaritate”.

28 octombrie 2010

Ordin pentru cine și pe banii cui?

Întreaga discuţie despre situaţia creată de Ordinul ANRSC nr. 343/2010 trebuia să pornească de la semnificaţia iniţialelor ANRSC. Adică, Autoritatea Naţională de Reglementare a Serviciilor Comunitare de Utilităţi Publice. Ceea ce înseamnă că această autoritate are scopul de a reglementa, monitoriza şi controla, la nivel central, activităţile din domeniul serviciilor comunitare de utilităţi publice.Totuşi, pentru un plus de claritate al mesajului, trebuie spus că Autoritatea reglementează activitatea prestatorilor de servicii pentru comunitate. Şi nu că am vrea să dăm nume, dar asta înseamnă CET, CAA, Polaris, CTP(apropo, a tresărit ANRSC cu ocazia bulversării regimului de circulaţie al tramvaielor?), etc.
Pe scurt, Ordinul se referă la firmele care se ocupă de repartitoarele de costuri (la noi e ISTA), care dacă nu îl respectă riscă

22 octombrie 2010

Ofertă specială: apă rece la preț de apă caldă

„Cine se scoală de dimineță ... se spală cu apă rece”. Să fie oare o lege (nescrisă) universal valabilă pentru toate blocurile din România? Mai grav este că în ultima perioadă, la orice oră din zi, la robinetul de apă caldă curge minute în șir apa rece. De ce? O explicație a fost dată de un director de CET din țară: „Dimineața, locatarii care deschid primii robinetul de apă caldă, trebuie să golească toată apa rece rămasă pe conductă peste noapte. Totuși, dacă problema se repetă și în timpul zilei, este clar o greșeală a operatorului de la punctul termic, trimite apa caldă la o temperatură mai mică decât ar trebui (45-55 de grade C)”.
Un altul vine cu o explicație diferită: „Punctele termice vechi, nemodernizate, dar și neefectuarea manevrelor de recirculare de către fochistul care uită să pornească instalația sau o face defectuos”. În concluzie, două

20 octombrie 2010

Cum colectăm selectiv?


- Înainte de a colecta hârtia sau cartonul, îndepărtaţi agrafele, capsele, coperţile de plastic sau oricare alt corp care nu este din hârtie.
- Sticla din care sunt făcute vasele de bucătărie şi vesela în general nu este reciclabilă deoarece compoziţia lor chimică difera de sticla folosită pentru ambalaje. Se aruncă în pubela de gunoi menajer.
- Ambalajele din plastic se predau clătite cu apă şi se turtesc pentru economisirea spaţiului de depozitare. Etichetele de hârtie trebuie îndepărtate.

Acuma ştim tot, doar containere ne mai trebuiesc.

18 octombrie 2010

Ce și de ce reciclăm? - Metalul


* Metalul se aruncă în aceeaşi pubelă cu plasticul, cea marcată cu culoarea galben
* Se reciclează dozele de băuturi şi recipientele de conserve


Urmează : Cum colectăm selectiv?

15 octombrie 2010

Ce și de ce reciclăm? - Sticla


Sticla
* Reciclarea unei tone de ambalaj din sticlă permite economisirea a 660 kg de nisip, consumul de energie al unui locuitor timp de o lună, consumul menajer de apă al unui locuitor pe o perioadă de patru zile
* Se pot colecta selectiv sticlele de băuturi şi recipientele de produse alimentare, dar nu şi geamurile, oglinzile, ghivecele, becurile şi paharele.


Va urma...Metalul

14 octombrie 2010

Ce și de ce reciclăm? - Hârtia


Hârtia
* O tonă de deşeuri de hârtie salvează cinci arbori cu o vechime de 80-100 de ani sau aproximativ cinci metri cubi de masă lemnoasă necesară fabricării unei cantităţi echivalente de celuloză
* Economie de energie: prelucrarea maculaturii se realizează cu un consum energetic de 2-3 ori mai redus decât în cazul folosirii fibrelor celulozice
* Un copac absoarbe până la 27 de kilograme de substanţe poluante într-un an
* Este nevoie de un copac de 15 ani pentru a produce 700 de pungi de hârtie
* Se pot recicla ambalajele de hârtie şi carton, cutiile de carton pentru băuturi
* Nu se colectează selectiv hârtia cerată şi produsele mixte (hârtie combinată cu metal)



Va urma...sticla 

12 octombrie 2010

Ce şi de ce reciclăm? - Plasticul


Plasticul
* Reciclarea plasticului reduce consumul de apă şi reduce generarea de CO2 de 2,5 ori
* Cu fiecare tonă de plastic reciclat se economisesc între 700 şi 800 de tone de petrol brut
* Din deşeurile de ambalaje din plastic se obţin: fibre pentru covoare, material de umplutură pentru jucăriile din pluş, materiale izolatoare pentru saci de dormit, carcase pentru CD-uri
* Se pot recicla recipientele pentru băuturi, cele pentru produse lactate, ale produselor cosmetice şi detergenţilor, caserolele din plastic şi polistiren şi pungile de plastic
* Nu se colectează selectiv capacele recipientelor care nu sunt din plastic, ghivecele de plastic, produsele mixte (combinaţii de plastic şi metal)
Va urma...hârtia

10 octombrie 2010

Colectare selectivă

Sondajele arată că oamenii ştiu ce-nseamnă colectare selectivă, dar numai în 42 de oraşe au infrastructura necesară. Aproape 60% din românii care locuiesc în zone care dispun de containere pentru separarea deşeurilor colectează selectiv gunoiul.



Oare când va deveni oraşul nostru cel de-al 43-lea? 

8 octombrie 2010

7 octombrie 2010

Pensiile viitorului. Care pensii?

În ultima vreme, probabil  pentru că este în discuţii Legea pensiilor, se fac totul felul de scenarii privitoare la viitorul sistemului public de pensii din România. Un viitor cam ... „negru” pentru noi. Sistemul public de pensii este de pe-acum în faliment - anul acesta deficitul de la fondul de pensii a crescut la aproape 2 miliarde de euro. La ora actuală sunt 5,5 milioane de pensionari şi 4,3 milioane de contribuabili, deci fiecare angajat are 1,27 pensionari în „întreţinere”. Dar ce se va întâmpla după 2030, când vor ajunge să se pensioneze „decreţeii”, copiii anilor ’67,’68,’69.?  Mai ales noi, cei care muncim astăzi(decreţeii) și asigurăm pensiile bunicilor și părinţilor noștri, nu prea avem în urma noastră tineri, care să ne asigure pensia cu care să ne întreținem la batrâneţe. Majoritatea avem câte un copil. Din cauza vieţii de nababi pe care am dus-o nu ne-am permis să avem mai mulţi.  Din ce bani ne vom lua pensiile? Scenariile optimiste spun că un angajat va „susţine financiar” 4 pensionari, iar cele pesimiste că un angajat va cotiza pentru 9 pensionari. Deci ar cam trebui să ne obişnuim cu gândul că nu vom putea supravieţui cu pensia de la stat. De aceea finanţiştii ne sfătuiesc să investim în imobiliare, depozite bancare, asigurări de viaţă şi pensii private - fiindcă pensia publică va fi...  apă de ploaie. Probabil ei nu-şi dau seama că noi abia supravieţuim de pe o zi pe alta, cu salariile nesimţite pe care le avem. De unde bani pentru tot felul de investiţii? Asta sună ca sfatul aiurea pe care ni-l dau medicii pe timp de gripă: evitaţi aglomeraţiile! Bine, mulţumim de sfat! S-ar părea că scapă cine poate.



5 octombrie 2010

Sănătate cu ceai de păducel

Dacă propunerea legislativă adoptată miercuri (29 sept 2010) de senatori, va trece și de Camera Deputaților, persoanele care au restanțe la asigurările de sănătate vor putea fi executate silit de ANAF. Potrivit legii, în cazul neachitării la termen a contribuțiilor la fondul de asigurări de sănătate, colectarea se va face de ANAF, ce poate aplica măsuri de executare silită atât a sumei datorate, cât și a penalizărilor pentru intârziere.
Persoanele care au venituri din activități independente, persoanele care realizează venituri din agricultură și din silvicultură, dar nu sunt angajatori și veniturile realizate din darea în folosință de bunuri, din închirieri, din drepturi de autor, individual sau în asociere, vor face declarațiile privind contribuțiile asigurărilor de sănătate la administrațiile financiare, odată cu declarațiile de venit.
Să plătim ... suntem obligați, să beneficiem de serviciile medicale (care lasă mult de dorit) este ... alegerea fiecăruia dintre noi. Dar știți ce zic unii: mai bine să dăm banul și ... să fim sănătoși., dar eu zic mai bine să fim sănătoși și să nu dăm banul, că dacă suntem bolnavi oricum dăm banul cu asigurarea în brațe. Să ne punem cu burta pe carte și să învățăm medicină, că azi mâine o să fim nevoiți să ne operăm și să ne tratăm între noi... în rest păducel să fie.

2 octombrie 2010

No comment !

1 octombrie 2010

Și aici sunt tot banii dumneavoastră

De la 1 octombrie 2010, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România (CNADNR) introduce rovinieta electronică. Poate fi cumpărată de la benzinării și oficiile poștale. Tarifele rovinietei ramân neschimbate, iar cele achiziționate deja își mențin valabilitatea până la data expirării.
Prin introducerea în calculator a numărului de înmatriculare al mașinii, tipul autovehiculului și a perioadei de valabilitate, sistemul generează toate datele de identificare, categoria vehiculului și numele proprietarului. Datele sunt înregistrate automat în baza de date centrală CESTRIM (Centrul de Studii Tehnice, Rutiere si Informatică) și este păstrată pe toată perioada de valabilitate pentru care a fost achitat tariful de utilizare.
Controlul rovinietei se face fie automat, camerele video (puncte fixe) înregistrează și apoi verifică numărul mașinii în baza de date CESTRIM, fie în trafic, de către echipele de controlori. Dacă numărul mașinii nu este găsit în baza de date CESTRIM este apelată baza de date a Direcției Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor pentru identificarea contravenientului. Toate operațiunile au loc online, în doar câteva secunde. O  
să vă dați seama ca ați fost filmați, înregistrați, verificați și ... amendați, doar la primirea, prin poștă, a înștiințării pentru plată a amenzii. Din nou carul este înaintea boilor. Nu ar trebui mai întâi să avem șosele? Și veșnica întrebare în românica: oare cine este în spatele grabei?






29 septembrie 2010

Bă, scoate banul!

Pe fondul crizei, orice leu la bugetul local contează, aşa că edilii nu mai trec cu vederea întârzierile și au început războiul cu toţi cei care uită să-şi achite dările către stat. În prima fază sunt trimise somaţii de plată,  următorul pas direcţiile de taxe şi impozite trec la popriri pe salarii. Adică trimit patronului unde lucrează cel care are datoria un titlu executoriu prin care îl obligă pe acesta să-i oprească lunar angajatului până la o treime din leafă.
În cazul firmelor, primăriile cer băncilor să le blocheze conturile. Cei care nu au venit, dar au bunuri, sunt executaţi silit şi îşi pot pierde casa sau maşina dacă nu plătesc.
Ca să nu ajungeţi în niciuna din aceste situaţii nefericite treceţi pe la „casieriile statului”, până la 30 septembrie, şi puneţi bani în „puşculiţa comună”. Puteţi plăti şi online

28 septembrie 2010

Consumăm acum...plăteşti la anul

“Consumăm toţi acum şi plăteşte fiecare când poate”, cam aşa sună prevederile Legii nr. 175/2010 (aduce modificări la Legea 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari), potrivit cărora datornicii la plata utilităţilor nu vor mai trebui să achite penalităţile de întârziere, cu condiţia ca, într-un an de la adoptarea actului normativ, să plătească datoria de bază ce a generat penalităţile. Singura condiţie pentru a beneficia de scutire este ca venitul lunar pe membru de familie sã fie cel mult egal cu 1.000 de lei.
Dar … se dovedeşte a fi o lege, ca mai toate din ultima perioadă, “fără cap şi fără coadă” şi ca atare... nu se poate încă aplica.Şi asta pentru că nu au fost emise Normele metodologice de aplicare a legii, şi niciun factor responsabil nu cunoaşte modalitatea în care se realizează această scutire de penalităţi.
De ce sunt obligaţi unii locatari „să-i ţină în spate”pe alţii? Cum va plăti asociaţia de proprietari furnizorii, din ce bani? Furnizorii trebuie plătiţi lună de lună, nu o data la 12 luni, altfel vor sista toate serviciile.
Nu cred că cel care a „gândit” această lege a şi „văzut” repercusiunile ei. Sunt legi făcute „să dea bine” la popor, şi din păcate nu „să facă bine” poporului.

26 septembrie 2010

Codul de etică


Promovat de A.M.A. – American Marketing Asociation

Reguli de bază a eticii profesionale:
1. Să nu faceți rău cu bună știință.
2. Nu vă însușiți nici măcar parțial munca sau ideile altora și nu beneficiați de ele.
3. Nu căutați să promovați în funcție sau să vă sporiți bunăstarea personală făcând rău altora.

Oare mai este valabil ?

25 septembrie 2010

24 septembrie 2010

10.000

Datorită vouă, prietenii noștri, am „împlinit” 10.000 de vizite pe acest blog.
VĂ MULȚUMIM!!!

23 septembrie 2010

Drept de proprietate olog

Înstrăinarea şi schimbarea destinaţiei părților comune ale imobilelor vor putea fi realizate şi dacă nu există acordul tuturor proprietarilor din blocul respectiv, cum se întâmpla până în prezent - se specifică în Legea 170/2010, adoptată de Parlament la jumătatea lunii iulie. Astfel, cadrul legislativ stipulează: „încetarea destinaţiei de folosinţă comună pentru părţile comune din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente se poate hotărî motivat, cu o majoritate de două treimi din numărul co-proprietarilor”
Din câte știm conf. art 4 alin.1 din lg 230 / 2007 Asociaţia de proprietari are drept scop ADMINISTRAREA ŞI GESTIONAREA PROPRIETĂŢII COMUNE care, pe lângă drepturi, impune obligaţii pentru toţi proprietarii…și nu drept de decizie pe proprietatea locatarilor.
Oare această lege nu încalcă dreptul la proprietate şi va da undă verde abuzurilor? De parcă ar fi prima... Cum poate cineva să voteze hotărâri care privesc proprietatea mea? De când este suspusă democrației proprietatea cuiva??
Poate într-o zi ne vom trezi cu o lege asemănătoare care va spune că prin votul a doua treimi dintre co-proprietari se poate solicita plecarea din imobil a celui care nu este de acord cu mansardarea și astfel obstrucționează modernizarea imobilului!
 Din nou se trece ușor cu vederea peste o lege abuzivă, iar mai târziu, când vor apărea problemele, sigur apar și gargariștii, apărătorii noștri, dar va fi cam târziu, ca de obicei. Partea proastă e că începem să ne obișnuim cu răul și cu fărădelegile și nici nu mai observăm că, încet-încet, ni se încalcă tot mai multe drepturi. Atunci să ne fie de bine!!!

22 septembrie 2010

20 septembrie 2010

Șapte minute de...gargară

Zilele trecute am citit pe http://www.vestic.ro/ un editorial cu titlul…”șapte minute”. Titlul era atrăgător, or fi ultimele șapte minute din viața planetei, zic! De fapt era vorba de șapte minute de așteptare până ce apa rece se transformă în apă caldă. O temă bună, reală pe baza căreia se pot purta discuții interminabile. Uite o temă cu care ar trebui să se ia la trântă “luptătorii pentru binele asociațiilor de proprietari”, dar e bine că totuși există cineva care abordează subiectul. Citind editorialul cu atenție la un moment dat mă cutremură schimbarea de ton, același ca și al guvernaților noștri. Editorialistul a început să ne certe, să se “îngurguțeze” la noi că nu suntem în stare să luăm atitudine și că “acceptăm cu o docilitate tâmpă să fim puşi la plată pentru servicii care nu ni se furnizează sau se furnizează defectuos”, aducând aminte de atitudinea cetățenească din țările cu tradiție democratică. Parțial adevărat. Dar poate că așa-ziși formatori de opinie ar trebui să dea tonul nu doar să constate, zic și eu, nu dau cu paru’.
Oare înainte de a da vina pe cetățeni nu ar trebui să-i întrebe pe conducătorii uniunii asociațiilor de proprietari, plătiți regește din cotizațiile membrilor afiliați, care sunt acțiunile lor în această direcție? Nu punem aici la socoteală acțiunile civice, la care s-au lipit, nici la scrisorelele fără răspuns depuse pe la Primărie și nici la acțiunile cu iz politic, pentru a-și face imagine . Noi tragem de mult semnale de alarmă că așa nu merge (vezi aici) și că se poate (vezi aici). Așteptăm un miting în fața Primărie organizat de ULALA, dacă tot e liber acum (mulțumim CLC !). Asta ca să putem vedea credibilitatea Uniunii asociațiilor de proprietari arădene. Sau poate este într-o cădere liberă din cauza “bubelor” din cap?!
Arădenii și-au folosit dreptul cetățenesc de a se asocia în asemenea uniunii care să le apere drepturile, păi să vedem de ce sunt în stare în afară de gargară. În rest îi dorim succes asociației de proprietari care își va cere drepturile în instanță.
Vă asigurăm că prima întrebare din partea CET-ului va suna cam așa: ”aveți țevile de distribuție din subsolul blocului izolate?” Da.

19 septembrie 2010

Importanța poziționării racordurilor tur – retur

În majoritatea apartamentelor de bloc, caloriferele au filetele de cuplaj a țevilor tur – retur poziționate pe aceeași parte. Acest lucru s-a făcut în urma “indicățiilor” tovarășului de a economisi tot ce se poate, în acest caz “economisirea” țevilor. De aceea pe timpul iernii se poate constata situația în care un capăt al caloriferului este cald, iar celălat aproape rece.
Recomandarea specialiștilor este de a poziționa filetele tur – retur în diagonală, astfel caloriferele vor da un randament maxim, agentul termic va pătrunde prin toți elemenții.




17 septembrie 2010

Sfrijită ca o Sfântă Vineri
Mi-a spus o babă: la români,
"Băbeasca" place mult la tineri,
Pe când "Feteasca" la bătrâni.

epigramă de Păstorel Teodoreanu

16 septembrie 2010

Viva la Revolución

Acestea sunt avantajele asociațiilor de proprietari în urma efectuării verificării anuale de pe teren, a lipirii autocolantelor („sigilii !!!”),:

-    depistarea şi remedierea unor eventuale probleme tehnice neraportate de beneficiari;
-    asigurarea unui sistem funcţional 100% pentru viitorul sezon de repartizare a costurilor ;
-   depistarea eventualelor nereguli si fraude (ex. corpuri de încălzire necontorizate, repartitoare desigilate, modificări de corpuri de incălzire, etc.) care conduc la producerea de daune economice pentru proprietarii/locatarii apartamentelor.
-    mai puţine conflicte legate de sumele de plată;
-    repartizarea echitabilă a consumurilor individuale;
-    stimularea economisirii resurselor;
-    asigurarea eficienței energetice;
-    accenturea responsabilității față de locatarii/proprietarii condominiilor.

Crede și nu cerceta !

15 septembrie 2010

Spre știință...

Conform reglementărilor legale în vigoare, respectiv Ordinul ANRSC nr. 233/2004, anexa 3 –”Normativ tehnic privind condiţiile de montare și exploatare a sistemelor de repartizare a costurilor pentru încălzire şi apă caldă de consum”, cap. II, secţiunea a 2-a, art. 17, (2), se procedează cam așa:
“ Anual se va efectua o verificare de funcţionare, care constă în stabilirea corectitudinii datelor furnizate de repartitorul electronic de costuri și a părţilor componente ale acestuia; ecranul, sursa de alimentare cu energie electrică, unitatea centrală de calcul, sigiliile, senzorii de temperatură și dacă este cazul, sistemele de transmitere a datelor.”

12 septembrie 2010

Poveste din țara minunilor

Să ne-nţelegem, blocurile sunt acele spaţii unde, teoretic, ne retragem ca nişte câini hăituiţi să ne trăim viaţa privată. Acum blocurile, aceste domenii private, au devenit bătaia de joc a tuturor neaveniţilor care fac legi pentru asociațiile de proprietari de la etajul doi al vilei lor de lux care cred că, blocurile sunt dotate cu scări rulante. În acest context, al veşnicei bătăi de joc, am găsit zilele trecute un anunţ pe uşa blocului, din partea societăţii care ne repartizează căldura. Anunţ prin care ni se cerea ca la data stabilită să ne înfiinţăm în poziţie de drepți, toţi aliniaţi, pentru ca reprezentantul lor să ne poată verifica repartitoarele şi să ne inventarieze corpurile radiante. Nimic de zis, trebuie făcut și acest lucru că vorba lui tanti Lena de la doi...” e mulți la bloc și nu toți e corecți”și dacă e lege de sus trebuie să executăm ordinele întocmai. Mai ales că e făcută, ea legea, în interesul şi beneficiul nostru. Corect, zic!
Curios din fire și lovit în cap de tot felul de reglementări în domeniul locativ mă duc ață să citesc ce scrie la contract apropo de situația de față şi aflu că această verificare anuală apare ca fiind obligaţia firmei, dar o obligaţie pe banii noştri, adică noi o plătim.
A sosit ziua cea mare, curiozitatea clocotește în mine, oare ce poceduri va aplica pentru verificare.
Într-un final apare şi acest reprezentant, salvatorul a cărui procedură va corecta carențele sistemului și-I va prinde și pe hoți.
Cu o coală de hârtie la purtător, pe care sunt imprimate nişte coduri de bare, pesemne formulele matematice codificate ale A.N.R.S.C. Şi-ncepe: dezlipeşte autocolantul, scuze nu orice fel, cică este sigiliu și dăi și lipește frumos şi corect, o parte pe calorifer şi o parte pe repartitor. Am crezut că e o glumă, în sinea mea încă dau credit misiunii imposibile până la pasul următor dar nu, a continuat în aceeaşi manieră la toate caloriferele şi repartitoarele. După care a numărat elemenţii caloriferului să vadă dacă nu cumva mi-am pus mai mulţi şi-i dă cu virgulă.
Rup tăcerea,datorată actului de mare creație și sar cu gura…...doar atâta inseamnă verificarea repartitoarelor, nici nu v-ați uitat măcar să vedeți dacă clipocesc cifrele, dar a venit repede și răspunsul….asta e procedura trebuie să verific doar sigiliul aparatului și să număr elemenții caloriferelor.
Pe urmă a trecut şi la subsol, de bunăvoie, să vadă ce dimensiuni de ţevi avem şi să ne taxeze ca atare. O bătaie de joc pe banii noștri, adică 2,80 lei / repartitor “verificat” plus 40 de lei impărțiți la toți pentru pivniță.
Dacă ştiam că doar atât înseamnă această acţiune a societăţii, fără o verificare metrologică a repartitoarele pe un stand de probe, fără alte artificii, că poate o fi “murit” vreun senzor de temperatură din cele doua (de ex.) și ne dă valori eronate, îl lăsam pe ăla micu’ să lipească autocolantele, că-i place, eventual le şi colora s-arate mai bine.


10 septembrie 2010

De la vest la est

8 septembrie 2010

4 septembrie 2010

Occhio...sul sacchetto (Ochiul pe plasă)

Vii încărcat cu două plase, sacoşe, deh... să nu înţelegeţi altceva. Grele! De abia aştepţi să ajungi, să le laşi într-un colţ, să bei un pahar cu apă! Cum mergi aşa agale, ca un asin, din cauza încărcăturii, parcă vezi o figură cunoscută la orizont. E vecinu' de la parter. Dacă tu-l vezi, sigur te-a ginit şi el pe tine. Nu-l mai poţi evita. Şi ai dreptate,vecinu' te-a văzut şi el. „Iote-l, bre, şi p-ăsta de la doi. Ce încărcat vineee! Şi se mai plânge că e criza, că e grele, că n-are. Bine că dau acuma faţă-n faţă cu el, că prea des îl văd aşa cu multe bagaje după el. Mă prind eu ce învârte. Hai, zâmbetu' pe buze şi...”
-Sal'tare vecine! Cam greu, cam greu! „Ia, să vedem, are plase d-alea mate, scumpe dom'le, nu văd io prea bine ce-are în ele, da' parcă...Sigur, iote caşcaval d-ăla dă lux, şi salam d-ăla bun, o rudă-n-întreagă. 'Neca-te-ai cu ele”.
-Salutare! Greu, greu. Obosit, de la muncă, zic eu.
„Muncă, mda, m-am tot întrebat io şi tanti de la 5 ce-oi tot învârti, că prea ai de toate tot timpu'. Iote colea, suc natural, alea, alea”.
-Aşa şi eu. Da' e zi de salariu azi sau cum de vii încărcat cu atâtea bunătăţi?
-Ce bunătăţi, vecine? N-am numa' nişte scule, vaselină, am dat jos caloriferele de la mama şi le-am montat robineţi sa le poată aerisi la iarnă.
-Da? Bine-atunci, nu te mai reţin c-or fi grele. Seara bună!
-Seara bună!
„Eee, lasă că nu mă duci tu cu zăhărelu', c-am văzut io mai bine”.
După două etaje o altă vecină cu o constatare de zile mari......”încărcat cu bunătăţi ???!!!”
E bine, încet, încet revine pe primul loc sportul naţional de pe vremuri ...aruncatul ochiului in plasă. Oare asta să însemne că o ducem tot mai bine sau că nu ne putem dezbăra de spionită?

2 septembrie 2010

29 august 2010

28 august 2010

25 august 2010

Nu vă mai băgaţi în seamă !

În conformitate cu prevederile Legii nr. 51/2006, cu modificările şi completările ulterioare, A.N.R.S.C. (Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de UItilităţi Publice), este autoritatea de reglementare competentă pentru următoarele servicii de utilităţi publice: alimentarea cu apă, colectarea, canalizarea şi evacuarea apelor pluviale, producerea, transportul, distribuţia şi furnizarea de energie termică în sistem centralizat, salubrizarea localităţilor, iluminatul public, administrarea domeniului public şi privat al unităţilor administrativ-teritoriale, transport public local.
Merg treburile perfect în domeniile enumerate? Credem că v-aţi dat singuri răspunsurile. Aşadar, după ce a rezolvat, cum a rezolvat, problemele în domeniile pentru care este abilitată sus-numita autoritate, prin diferite reglementări, lasă locul unora să intre cu bocancii în proprietatea dumneavoastră. Cică pentru a asigura o bună repartizare a costurilor de încălzire la blocuri şi a tuturor celor legaţi la sistemul centralizat. De unde atâta îndrăzneală şi abuz, când treaba lor este “reglementarea, monitorizarea şi controlul la nivel central al activităţilor din domeniul serviciilor comunitare de utilităţi publice”?! Deci nu la noi în casă, unde ei n-au nicio treabă, nicio autoritate. Aştia se pare că nu înţeleg exact ce înseamnă proprietatea privată. Ce ar fi să ne lase pe noi să ne gestionam şi să ne împărţim singuri cheltuielile de la bloc? Îi asigurăm că suntem maturi şi vaccinaţi. Aşa ar fi normal. Dar ce mai e normal în ţărişoara noastră?
Şi ne mai punem două întrebări.

23 august 2010

23 August

Să ne amintim.
23 august 1939: este semnat „Tratatul Molotov – Ribbentrop”. Oficial acesta a fost un tratat de neagresiune între Uniunea Sovietică şi Al Treilea Reich, dar cu această ocazie se semnează şi Protocolul Adiţional Secret, conceput ca o anexă a pactului, dar care a reprezentat în realitate cea mai importanta parte a lui. Urmare a acestui pact, în 1940, România pierde Basarabia şi Nordul Bucovinei, acestea fiind ocupate de sovietici.
23 august 1944: regele Mihai a citit la radio “Proclamaţia către ţară”, prin care anunţa lumii întregi modificările politice, formarea unui nou guvern, ieşirea din războiul contra Naţiunilor Unite şi alăturarea trupelor noastre coaliţiei antihitleriste. O zi care a schimbat radical viitorul României, aceasta intrând în sfera de influenţă a URSS, sau altfel spus, atunci s-au "deschis" porţile pentru instaurarea regimului comunist.
Timp de peste patru decenii, pâna în 1989, 23 august a fost ziua naţională a României, marcată cu serbări de stradă în toate oraşele, cu parade militare, cântece patriotice, pionieri şi muncitori scoşi la defilare, flori şi eşarfe fluturate.
Astăzi, 23 august nu mai are nimic spectaculos, este doar una dintre cele 365 de zile ale anului.
Dar ne întrebăm, astăzi „trăim bine” din cauza deciziilor luate de conducatorii vremurilor respective (1939, 1944), sau noi am facut „alegerea” greşită (2004, 2009) şi astfel am ajuns în situaţia aparent fără ieşire în care suntem? Sunt de vină conducatorii noştri care „se fac că ne conduc” sau noi pentru că „ne facem că muncim”? Nu ştim care este raspunsul corect, dar ar cam trebuie schimbat ceva. Istoria nu o mai putem schimba, este gata scrisă. Rămâne ne să schimbăm prezentul şi viitorul, care, fie vorba între noi, e cam în ceaţă...

19 august 2010

17 august 2010

Ieftinire prin scumpire

Administraţia actuală a Aradului îşi dă tot mai mult arama pe faţă şi se dovedeşte de un cinism cel puţin îngrijorător. Ce se bănuia că se va întâmpla s-a şi întâmplat. „Aleşii noştri” ne-au scuipat din nou în gură după cum şi-au făcut un obicei în ultimii ani. Sfidând opinia publică, în special pe cei care călătoresc cu mijloacele de transport în comun, CLM a aprobat introducerea abonamentului unic pe tramvaie, suprimându-le pe celelalte. Au făcut aceasta afirmând că fac un favor călătorilor prin ieftinirea abonamentului unic. Asta în condiţiile în care 90% dintre cei ce folosesc mijloacele de călătorie ale CTP călătoresc cu abonamente pe o singură linie, care costă în prezent 47 de lei, iar abonamentul unic va costa 58 de lei. Aşadar aceşti 90% dintre călători vor avea parte de o „ieftinire” de +11 lei, acordându-li-se o „facilitate” pe care aceştia nu au cerut-o şi de care nu au nevoie. Şi ca pocinogul să fie complet, se vor mai anula şi câteva linii de tramvai, lucru fără nicio logică în condiţiile în care peste tot în Europa se încurajează transportul în comun şi tocmai s-a modernizat infrastructura aferentă, cheltuindu-se o groază de bani. Vă daţi seama ce bine gândită a fost această măsură când dinspre Micălaca înspre centru va mai circula doar o linie de tramvai, iar înspre Vlaicu trei ?!
Oare doamnele şi domnii din CLM au idee despre faptul că în centrul oraşului sunt toate instituţiile importante, inclusiv Primăria unde cu „onor” îşi desfăşoară şi ei activitatea? Nu prea credem. Ca să nu mai vorbim de numeroasele şcoli care se află în zonă. Vă daţi seama ce o să fie pe unicul tramvai care merge în centru când se vor dechide şcolile? Credem că da. Doar consilierii nu îşi dau seama. De fapt nu credem că îşi mai dau seama de ceva şi că sunt complet rupţi de realităţile urbei. Pentru că nu e prima oară când iau decizii contra intereselor manifestate clar de cetăţenii care i-au ales (vezi cele peste 800 de semnături împotriva acestor modificări şi multele idei şi sugestii de bun simţ prezentate de cetăţeni la dezbaterea pe această temă), favorizând diferite companii.
Nu putem să le dorim decât să se bucure de mandatul care le-a mai rămas, că altul, probabil, nu mai pupă. Iar celor de la CTP, după un management dezastruos timp de 20 de ani, le dorim falimentare rapidă. Trist.

14 august 2010

România pitorească 5

Salve de tun la Alba Iulia

Sfânta Maria Mare

Creştinii serbează în 15 august Adormirea Maicii Domnului, sărbătoare religioasă cunoscută ca Sfânta Maria Mare (Sântămăria). Se celebrează ziua în care Fecioara Maria şi-a dat obştescul sfârşit. Sărbătoarea poartă denumirea de "adormire" pe de o parte pentru că în cadrul bisericii nu se poate vorbi despre "moartea" unui sfânt, iar pe de altă parte pentru că tradiţia bisericească spune că obştescul sfârşit al Fecioarei Maria a fost asemenea unei adormiri. Sfânta Maria Mare, este cea mai mare sărbatoare a verii, iar popular este ziua care desparte lunile călduroase de cele reci.
Obiceiuri de Sfânta Maria Mare:
- în ziua de Sf. Maria nu se face joc (dans);
- acum încep târgurile şi iarmaroacele de toamnă.;
- bărbaţii îşi schimbă pălaria cu căciula (A venit Sântămărie / Te-ai p.... în pălărie!);
- ciobanii desfac staulele, stânele încep să coboare la ţarina de lângă sat, să nu-i prindă omătul acolo (La Sfânta Marie Mare / Coboară oile la vale!);
- perioada dintre cele două Sântămării, numită „Între Sântămării”, se consideră timp optim pentru semănă¬turile de toamnă;
- se caută dacă au ajuns cucuruzii (porumbul) ”în lapte”, se fierb sau se frig pe jar ca o mâncare specifică sărbătorii;
- în vii se angajează pândari şi se spune că se „leagă" ciocul păsărilor pentru a nu mai putea strica boabele de struguri;
- stuparii cercetează producţia albinelor şi recoltează primii faguri cu miere, pe care îi împarte cu familia. De asemenea, se fac daruri cu miere ca să guste şi cei care nu au stupi;
- dupa Sf. Maria Mare se pot face şi nunţi (din 16 august până în 14 noiembrie);
Deoarece Maica Domnului este patroana marinarilor în această zi este celebrată şi Ziua Marinei. Se fac serbări la malul mării (Constanţa), dar şi în oraşele dunărene.
Tot în această zi persoanele care poartă numele de Maria, Marian sau derivate ale acestora îşi serbează onomastica (peste 2,2 milioane de români), le urăm tuturor multă sănătate şi LA MULŢI ANI !

11 august 2010

Telefonie de 5 lei

UPDATE: Am primit de la Elena două filmuleţe în care se poate vedea (sau mai mult auzi) dialogul dintre un client RCS-RDS şi o funcţionară de la ghişeu pe tema taxei de mentenanţă introdusă pe furiş de către operatorul de cablu. O taxă care nu figurează în contract. Suntem curioşi cum au putut întreţine reţeaua până acum. Ascultaţi şi voi explicaţiile:

Episodul 1


Episodul 2




La începutul lunii iunie, când a venit factura RCS-RDS am observat că suma este mai mare cu 5 lei. M-am gândit că am depăşit minutele alocate prin abonament. Când am mers să plătesc factura la casierie, am întrebat de ce este suma mai mare? Mi s-a răspuns, foarte politicos, că este taxa de întreţinere telefonie fixă. Eu, curios din fire, pentru că nu ştiam nimic despre această taxă, am insistat şi am întrebat dacă este o taxă care se achită o dată pe an? Nu, a răspuns doamna de acolo, începând cu luna iunie este o taxă lunară.
Bineînţeles că nu-mi aminteam ce era prevăzut în contract referitor la modificarea tarifului (să fim serioşi, cine citeşte 6 pagini scrise mărunt?). Mi s-ar fi părut normal să mi se comunice introducerea acestei taxe. Dar probabil era stipulat în contract că au dreptul să facă modificari tarifare în funcţie de „necesităţile lor financiare”, că doar nu o să-i intereseze „disponibilităţile nostre financiare”. Am venit acasă şi am început căutările „pe goagăl” şi, vorba aceea, „cine caută găseşte”. Am găsit şi eu. În Ziarul Financiar: „RCS&RDS nu mai dă gratis telefonia fixă”. A fost introdusă o taxă de 5 lei pentru serviciul de telefonie fixă, care era oferit gratuit pentru clienţii serviciilor de internet sau cablu TV. Taxa este valabilă atât pentru clienţii existenţi, cât şi pentru utilizatorii noi.
S-au gândit că fiind o sumă mică oamenii o vor accepta, fără comentarii. Într-adevăr, comparativ cu alţi operatori de telefonie fixă, preţul este mic şi cu această taxă. Pentru o sumă în jur de 35 de lei, beneficiem de telefonie fixă, mobilă şi internet cu trafic nelimitat. Păi tocmai datorită preţului mic practicat de RDS am renunţat la serviciile altor operatori, dar se pare că în final „totul se plăteşte, nimic nu este gratis”.
Ca orice firmă care se „respectă”, când dau de greu, atentează la buzunarul abonatului. Şi îşi permit, doar ei sunt stăpânii pieţei la ora actuală. În 2005 au avut 350 mii de clienţi (la telefonie fixă) şi au ajuns ca în 2010 să aibă 1,5 milioane.
Totuşi pe piaţa românească mai sunt mari operatori de telefonie fixă, internet şi TV prin cablu, iar schimbările tarifare ale RDS&RCS ar putea fi speculate de celelalte companii.
La urma urmei ...preţul este cel care face diferenţa. Să vedem. Dacă nu...