Nimic, absolut nimic din ceea ce trece drept permis, făcut cu efort, dăruire şi înţelegere, politicos, civilizat nu-i şi nu a fost niciodată neînsoţit de sobrietate; ea este cheia marilor satisfacţii, condiţia igienei fizice şi psihice, implicit a comportamentului, ea ţine de măsură şi rezidă din ea.
Reprezintă orice făcut de oricine de când deschide ochii şi până-i închide, ea ţine de respiraţie - inspiraţie şi expiraţie - de transpiraţie, de un gest, un gând, o vorbă, în fine de tot ceea ce faci şi, deopotrivă, de ceea ce nu faci, de clipă, de om, de oameni şi neoameni. Nimic nu-i mai puţin decât a înţelege nevoia politeţei, după cum nimic nu-i mai mai mult decât să fi politicos la orice oră din zi şi din noapte, în fiecare minut, în fiecare secundă.
...a fost şi rămâne intrinsec naturii umane, fără el nu se poate dobândi nimic frumos şi durabil, el este indispensabil fiecărui act, mişcare, operaţie, acţiune, aidoma aerului pentru om; nimic nu-i uşor pe pământ.
...sau cultul detaliului, opţiunea pentru acurateţe şi punctualitate. Să nu pierd nici un minut din viaţă şi să nu las pe nimeni să-l piardă din cauza mea: “timpul tace şi trece” şi înapoi nu-l mai întorci niciodată, nici o risipă nu-i mai mare decât cea a secundelor şi minutelor. Opriţi-o, baraţi-o! Acum, imediat, clipă de clipă: când vorbiţi pur şi simplu, când faceţi ceva, faceţi în aşa fel încât să fie ireproşabil, perfect.
