Ajutor în bucătărie

Se apropie sărbătorile de iarnă și odată cu ele gospodinele, vecinele noastre, intră în alertă și se pregătesc să ne ofere cele mai de soi bunătăți. Ne-am gândit să le dăm și noi o "mână de ajutor" în bucătărie, cu tastatura de la calculator. Sperăm că le va fi de ajutor.

Făină 1 lingură de supă cu vârf 50 gr 1 lingură de desert 20 gr 1 linguriță 5 gr Sare 1 lingură de supă rasă 20 gr 1 lingură de desert 10 gr 1 linguriță 5 gr Unt de mărimea unei nuci 20 gr Lichide 1 lingură de supă 20 gr 1 lingură de desert 10 gr 1 linguriță 5 gr 1 ceașcă 200 gr 1 ceașcă de cafea 50 gr Zahăr 1 pahar de apă plin 200 gr

La mulți ani, România!

Andrei

Noaptea Sfântului Andrei - Românii își sărbătoresc patronul spiritual, pe Sfântul Andrei, la 30 noiembrie. Noaptea din ajunul Sfântului Andrei este destinată unor obiceiuri care să asigure protecție oamenilor, animalelor și gospodăriilor, pe care țăranii români le-au pus sub oblăduirea acestui sfânt.

Ajunul Sfântului Andrei este considerat unul dintre acele momente în care bariera dintre văzut si nevăzut se ridică. "Andreiu' cap de iarna" cum ii spun bucovinenii, permite interferența planurilor malefice cu cele benefice, lucrurile importante din existența oamenilor putând fi întoarse de la matca lor firească. Se crede că în această noapte "umblă strigoii" să fure "mana vacilor", "mințile oamenilor" și "rodul livezilor".

Împotriva acestor primejdii, țăranul român foloșeste usturoiul. În egală măsură, casa, grajdul, cotețele, ușile și ferestrele acestora sunt unse cu usturoi pisat, menit să alunge pătrunderea duhurilor rele la oameni și animale. În această noapte se desfașoară cea mai importantă acțiune: "păzitul usturoiului". Fete și flăcăi, veghează și petrec, tocmai pentru a înzestra usturoiul cu calitățile necesare îndepărtării primejdiilor. De asemenea, usturoiul va servi drept remediu terapeutic, va aduce pețitori - purtat la brâu.

Tot în această noapte, pentru a testa rodnicia livezilor și câmpurilor se aduc crenguțe de vișin în casă (care vor inflori până la Crăciun) sau se seamănă boabe de grâu în mici recipiente.

Fetele încearcă semnele propriului destin: caută chipul viitorului soț în forma pe care o ia plumbul sau cositorul topit și apoi brusc solidificat prin turnarea în apă; stau peste noapte în fața unei oglinzi, mărginite de două lumânări, până ce zăresc chipul viitorului bărbat; pun busuioc sub pernă și apoi se culcă, sperând să-și viseze soțul.

La mulți ani tuturor prietenilor și vecinilor noștri care poartă acest nume!

www.crestinortodox.ro

Organigrama românească

Patronul. De obicei, un tip care a furat ceva de la stat. A făcut chestia asta şi a avut noroc să fie printre primii. Acum are succes şi bani şi angajeaza un director executiv să îi conducă businessul.

Directorul. A fost ales pe baza unui criteriu sănătos: este rudă cuiva care poate ajuta afacerea. Vărul lui lucrează la Ministerul X sau la Compania Y. Prin conexiunea asta poate aduce comenzi pentru firmă. Că nu are experienţă în management sau nu întelege businessul sunt detalii nesemnificative. Toată lumea îl urăşte, pentru că nu ştie să se comporte cu oamenii. Angajează oameni la fel de nepricepuţi ca el. Cumpără un server de 200 milioane, dar se zgârceşte să plătească 200€ pentru cineva care să îl pună pe picioare. Îşi cumpără o maşină mare şi o zgârie în parcarea firmei, parcare trasată tot de el pe principiul “lasă bă că avem loc”. Îşi ia rolul foarte în serios, modifică bugetele departamentelor şi mută oamenii de colo-colo. Închide uşa biroului când urlă patronul la el. Îşi cumpăra computer ultra-perfomant şi refuză cererile de achiziţii pentru harduri, tastaturi şi mauşi pentru computerele angajaţilor. După doi ani, când a învăţat businessul bine, concediază angajaţii care au fost martori la chiflele sale şi angajează juniori uşor impresionabili.

Echipa de vânzări. Se cred cei mai mari şi mai tari din firmă şi la orice răspund cu “dacă nu aducem noi comenzi, firma moare”. Cel puţin jumătate din ei se văd mai inteligenţi decât directorul şi ar vrea să îi ia locul, dar nu au curajul necesar să îl conteste pe faţă, aşa că se mulţumesc să îl sape pe la berile cu colegii de suferinţă. De multe ori nu ştiu ce vând, încurcă comenzile, trimit specificaţiile aiurea şi apoi dau vina pe muncitori că lucrează prost şi că ei nu pot face vânzări în condiţiile astea. Consideră că e de datoria lor să plece din firmă cu toate informaţiile posibile, pentru că, şi aici citez, ”sunt clienţii mei”.

Contabilele. Sunt nişte doamne nesatisfăcute de ani de zile. Şi asta înseamnă că orice problema ai avea, ele sunt

File din istoria sportului arădean

Imagini de pe vremea când Aradul mai reprezenta ceva in sportul românesc și nu numai...