Basme naive

Naivitate, inocenţă, fericire, sunt numai câteva dintre atributele copilăriei pe care le conştientizăm doar când e cam târziu.

Să nu uităm acea perioadă din viaţa noastră, când totul părea aşa de simplu şi viaţa se reducea la „acum şi aici”. Nu aveam timp să ne gândim la ziua de mâine şi de altfel nu intra în „atribuţiile noastre” de copil să ne îngrijim de cele necesare vieţii, erau alţii „însărcinaţi” cu problemele astea. Noi trăiam în lumea magică a poveştilor, acolo unde întotdeauna binele ieşea învingător, iar oamenii erau sănătoşi şi fericiţi până la adânci bătrâneţi, iar pensiile le erau grase şi frumoase.

Haideţi, să ne întoarcem în timp, să redevenim copii. Să ne imaginăm că trăim într-o lume minunată, în care personajele din viaţa reală devin personaje de poveste.

Magicianul Traian, care cu ajutorul unor „manevre” numai de el ştiute, a făcut să dispară 16 nave din „flota regatului” (ce înseamnă domnule să te ştii cu bagheta magică!). Zâna Elena, care ne face cunoscuţi în toată lumea şi datorită acţiunilor ei regatul va primi “trei mere de aur pentru performanţă”. Este şi prinţesa Elena, ce ne reprezintă în „cercurile înalte ale societăţii” şi care prin vorbe meşteşugite şi discursuri îndelung pregătite ne urează să avem „succesuri” în tot ceea ce facem. Îl avem şi pe prinţul Victor, care şi-a găsit aleasa inimii, pe Daciana, printre colegii de palat. Nu lipsesc zmeii FMI, dotaţi cu mai multe capete, ce prin

forţa mare de "convingere" pe care o au, sunt de neînvins şi prin acţiunile lor reuşesc să aducă întunericul în ”zonele în care se aciuiază”. Nu lipseşte nici ”omul de paie” Emil, care ocupă un loc de frunte în ierarhia regatului, dar care se va împrăştia la primul vânticel venit dinspre castelul vrăjitorului. Şi bineînţeles că nu pot să lipsească supuşii, oamenii de rând, poporul, care trebuie să muncească pentru ai ajuta pe cei din „fruntea regatului” să o ducă bine, să trăiască în belşug şi-n bunăstare. Sperăm să fie şi finalul pe măsura poveştii. Să apară Făt-Frumos (mă rog, nu neapărat), care să reuşească să învingă zmeul, să dezlege vrăjile magicianului şi să redea libertatea supuşilor. Poveste ar putea continua, dar am scurtat-o cu 25% pentru că s-au terminat fondurile din vistierie.

Nu e frumos să fii copil, să vezi în orice lucru o poveste, să faci tu personajele şi să dai finalul pe care-l vrei? După ce creştem vedem că nu e chiar aşa de simplu şi frumos, iar basmele nu ţin de foame. (Gigel, a-7-a B)

Posted in: basme , copilarie