Unu Mai

Ziua Muncii ≠ comunism

În anul 1889, Congresul Internaționalei Socialiste a decretat ziua de 1 Mai ca Ziua Internațională a Muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago (oraș din SUA, pentru cine nu știe), ziua fiind comemorată prin manifestații muncitorești. Cu timpul, 1 Mai a devenit sărbătoarea muncii în majoritatea țărilor lumii, diversele manifestări căpătând amploare pe măsură ce autoritățile au convenit cu sindicatele ca această zi să fie nelucrătoare. În România această zi a fost sărbătorită pentru prima dată de către mișcarea socialistă în 1890.

Bun, astea fiind zise, să sfârâie micii, să curgă berea, să urle maneaua și dacă putem lua și puțin aer curat este cu atât mai bine. Trăiască oamenii muncii de la orașe și sate (atâția câți or mai fi)!

Unu' Mai...curat

Anul acesta, de 1 Mai, nici  măcar de o zi liberă nu beneficiem, aceasta nimerindu-se intr-o zi de duminică. Dar ce contează, sunt atâţia oameni “pe liber” încât o zi liberă nu mai este un motiv de bucurie  pentru toată lumea.

Românii fiind nişte tradiţionalişti nu o să renunţe la prima ieşire „oficială” în aer liber pe 2011. Vor pune grătarele pe jar, vor da drumul la muzică şi își vor întinde păturile pe iarbă.  Fiecare va merge unde-i place sau unde-şi permite. La pădure, lângă o apă curgătoare sau baltă, pe lângă casă, în grădină. Anul acesta încă face fiecare ce „vrea muşchii lui”. La anul probabil va intra în vigoare ”Legea picnicului" şi … adio libertate.  Picnicurile vor putea fi făcute doar în spaţii special amenajate şi dotate cu tot ce trebuie . Fiecare zonă de picnic va avea un administrator. Utilizatorii zonelor de picnic vor fi obligaţi, printre altele, să

1 Mai muncitoresc, ziua celor care măresc PIB-ul

„1 Mai - Ziua internaţională a oamenilor muncii” - ne duce cu gândul la vremea când tot românul avea un loc de muncă (şi dacă vroia şi dacă nu), când săptămâna de lucru era de 6 zile şi modalităţile de distracţie erau puţine. Ce vremuri...! Ce amintiri...! De 1 Mai „pe centru” era o adevărată „desfăşurare de trupe” a oamenilor muncii. Astăzi din toată povestea asta a rămas doar... ziua liberă (anul ăsta nici măcar aia), pe care fiecare o petrece unde poate. Unii la mare, alţii la munte, dar cei mai mulţi pe lângă localitatea de reşedinţă, că deh, este la „îndemână” şi presupune cele mai mici cheltuieli. Dacă ai prin zonă şi o oază de verdeaţă (de ex. pădurea Ceala) este şi mai bine. Ai unde să faci un foc, să prăjeşti un mic, unde „să ne simtem bine şi să mănâncă şi gura noastră ceva” (de parcă în restul anului n-am mânca) împreună cu familia, cu prietenii.

Ai visat toată iarna la iarbă verde, aer curat, relaxare, dar din păcate când ajungi la locul mult visat constaţi cu surprindere că au trecut alţii înaintea ta pe acolo şi au simţit nevoia să-şi „marcheze teritoriul” prin diferite metode (resturi menajere, „scaune”, etc.). Relaxarea s-a dus, iar aerul parcă nu mai e aşa de curat. Noroc cu iarba că e tot verde (acolo unde mai este).

Un sfat: când plecaţi de acasă luaţi 2 pungi pentru gunoi, asta ca să aveţi în ce să puneţi resturile de la porcotan şi recipientele golite.

Distracţie plăcută şi aveţi grijă pe unde călcaţi, prin pădure, alegeţi locurile circulate, să nu vă iasă „un noroc” în cale.

„1 Mai muncitoresc” - eheee... ce tineri şi frumoşi eram...

Mai bine aşa:

Decât aşa:

1 Mai ecologic

Toalete, toalete, pentru băieţei şi fete! Asta e tot ce ne dorim de 1 Mai la pădurea Ceala. Ecologice sau nu, ce mai contează...Nu de alta, dar anul trecut erau mai mulţi oameni decât pomi. Şi era...chinuitooor! De mici şi bere ne îngrijim noi.  Dacă nu mai ştiţi cum arată vedeţi mai jos. Vă mulţumim şi sărbători fericite!