24 iulie 2010

România pitorească

Dacă aveaţi impresia că doar în Grecia, Turcia, Spania, Franţa sau pe Discovery puteţi vedea locuri frumoase, atunci priviţi pozele de mai jos şi mai gândiţi-vă. Locurile din fotografii sunt doar la doi paşi de voi (sau, mă rog, la 200-300 de kilometri maximum).


19 iulie 2010

Nemuritorul Pinocchio

În lupta lor aprigă pentru imagine, apărătorii trăitorilor la bloc încep să-şi dea cu stângu-n dreptu'. După cum ştiţi, legea care ne pune, vrem nu vrem, trebuie nu trebuie, să ne asigurăm locuinţele, a intrat în vigoare de la 15 iulie. Cum era şi firesc, liderii ULALA s-au manifestat împotiva acestei legi, vezi AICI. Corect, suntem perfect de acord şi le mulţumim că ne adoptă ideile pe care le exprimam AICI, AICI şi AICI. N-o să le cerem drepturi de autor că oricum le taxează statul suplimentar, mai nou. Dar ce ne facem că aceiaşi oameni aduceau la şedinţă reprezentanţi ai firmelor de profil ca să-i lămurească pe oameni să-şi asigure apartamentele contra unor evenimente improbabile în oraşul nostru. Şi asta doar cu câteva luni în urmă. Vezi AICI. Halal grijă faţă de bietul locatar cotizant. Vorba aia: "interesul poartă fesul". Credem că şi simpaticul Pinocchio s-ar ruşina...

17 iulie 2010

14 iulie 2010

O lege abuzivă (ca mai toate)

Pregătiţi banii! Potrivit reprezentanţilor PAID (Pool de Asigurare Împotriva Dezastrelor), asigurarea obligatorie pentru locuinţă va deveni realitate începând cu 15 iulie. Este vorba de “Legea nr. 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuinţelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren sau inundaţiilor.”
Tot românul proprietar al unei locuinţe va fi obligat să plătească anual o „taxă de solidaritate”, pentru ajutorarea celor care vor suferi de pe urma dezastrelor naturale (acesta este motivul oficial, cel neoficial este pentru a ajuta firmele de asigurare să încaseze nişte bani frumoşi).
Preţul anual al poliţei de asigurare obligatorie pentru locuinţă este de 10 sau 20 euro, în funcţie de structura de rezistenţă a clădirii şi a materialului folosit în construcţie. Potrivit statisticilor, în România zilelor noastre, există circa 8.300.000 locuinţe, din care: 95% sunt din cărămidă sau ciment şi 5% din chirpici ori din lemn. Făcând un calcul simplu rezultă că se strâng cam 160 mil euro pe an.
Chiar dacă zona în care locuieşti nu este expusă riscului să se producă vreo calamitate, totuşi plăteşti. Taxa fiind aceeaşi cu a celor care locuiesc în zone cu risc seismic ridicat, în zone unde posibilitatea alunecărilor de teren este majoră, ori a celor care îşi fac casa în zonele inundabile. Asta ca să fii solidar cu semenii tăi.
„În cazul unor dezastre naturale în care pierderile depăşesc capacitatea sistemului de a efectua plata tuturor acestora“ Ministerul Economiei şi Finanţelor este autorizat să contracteze împrumuturi pentru plata primei de asigurare în primii patru ani de funcţionare a PAID şi să suplimenteze fondurile acestuia. În plus, CSA (Comisia de supraveghere a Asigurărilor) poate modifica anual, cuantumul primelor de asigurare plătite de cetăţeni, în funcţie de necesităţi, precum şi comisionul ce intră în buzunarul asigurătorilor (oare să-l micşoreze?)
Şi ar mai fi ceva. Dacă România nu se va confrunta cu calamităţi, ori acestea vor provoca pagube mici, acţionarii pool-ului au dreptul la dividende. Adică, după ce reţin din start comisionul din primele plătite de cetăţeni, tot asiguraţii vor deconta şi cheltuielile de funcţionare ale PAID, la sfârşitul anilor profitabili, vor mai rotunji conturile acţionarilor. Deocamdată nu se ştie ce salarii îşi vor da cei care vor administra PAID, dar este de presupus că acestea vor fi consistente.
Şi în final, cireaşa de pe tort. Proprietarii care nu îşi asigură locuinţele riscă o amendă cuprinsă între 100 şi 500 de lei, care este aplicată de primarul localităţii în care locuinţa este amplasată. Aţi văzut un abuz mai mare?
În concluzie, totul se va plăti din buzunarul contribuabilului, PAID neasumându-şi nici un risc.

13 iulie 2010

Contribuabilul român

Cam asta este imaginea de azi a contribuabilului român. Jumulit de taxe şi impozite, dar totuşi băţos. Parcă a mai rămas ceva de jumulit, nu credeţi? Suntem siguri că guvernanţii au observat asta. Păzea!!!