27 aprilie 2010

Ne-am înecat?

Sistemul de depozitare a gunoiului menajer pe platforme gospodăreşti a fost introdus pentru prima dată în urmă cu 4 ani în cartierele Alfa şi Confecţii. Şi cum acesta şi-a demonstrat eficienţa, extinderea la nivelul întregului municipiu a fost solicitată şi de cetăţenii din celelalte cartiere.
Mulţi arădeni au suferit în urma demolării garajelor pe locul cărora urmau să fie amenajate platformele, dar s-a demonstrat că soluţia a fost gândită în folosul comunităţii, a civilizării urbei, aşa că pagubiţii au acceptat decizia.
Aceste platforme ne-au scăpat de aspectul deplorabil de la marginea drumurilor, cu acele containere pline, cu capacele deschise şi roiuri de muşte adulmecând sau nişte picioare în aer, ale căror proprietari aveau capul printre cojile de cartofi. Aceleaşi containere reprezentau şi un real pericol pentru şoferi şi biciclişti.
Dar, ca de obicei, noi românii ne ţinem cu îndârjire de tradiţiile noastre milenare. „ Ne-am înecat ca ţiganul (rromul) la mal” – se potriveşte foarte bine şi în acest caz.
De ce zicem asta? Păi, aceste platforme au fost în aşa fel concepute ca să poată fi întreţinute şi igienizate pentru a nu deveni un focar de infecţie. Aşa încât în perimetrul construit s-a făcut o mică gură de scurgere spre canalul stradal a apei care trebuia să provină, în mare parte, de la igienizarea containerelor.
Într-adevăr, de măturat se mai mătură din când în când (apropo, oare pentru câte astfel de acţiuni pe lună plăteşte Primaria prestatorului?), dar igienizarea prin spălare nu se face.

Şi încă situaţia de mai sus e una fericită, apa care se vede fiind de la o ploaie salvatoare...
E foarte adevărat că mulţi dintre semenii noştri nu stau bine la capitolul ecologie, simţ gospodăresc, respect sau chiar bun simţ. Asta una la mînă. Dar îi avem şi pe veşnicii căutători de „comori” care scot şi sparg pungile şi împrăştie mizeria peste tot. Nu-i putem vâna şi nici nu putem pune câte un gardian la fiecare platformă. În cazul ăsta poate ar trebui să vedem ce containere folosesc alţii.
În final o recomandare pentru edili: înotaţi, înotaţi, că direcţia e bună. Trebuie doar să ajungeţi la mal.

25 aprilie 2010

Viitorul parcărilor în Arad ?



Oare câte situaţii ca cea de mai jos vor fi în Arad după licitarea locurilor de parcare din faţa blocurilor în Arad ?

23 aprilie 2010

Spectacol de primăvară


Titlu : Curăţenia
Genul : Acţiune
Scenariul : Comitetul
În rolurile principale : Simona, Carmen, Nelu, Viorica C., Viorica U., Gheorghina, Doru, Dana, Sergiu, Gheorghe C., Gheorghe V., Elisabeta, Ovidiu
Regia : Dan (cu mulţumiri către cei de mai sus)
Producător executiv : Bloc 1
Părerea criticilor : bravo nouă !
Secvenţe din film :

22 aprilie 2010

Incredibil, dar se poate şi in România

Am găsit în România liberă un articol interesant care ne arată că şi în România se poate face ceva bine (dacă se vrea), şi cum ar trebui să se implice o uniune adevărată a asociaţiilor de proprietari (aviz ULALA). Luaţi-vă un minut şi citiţi, e interesant.

Ploieştenii plătesc una dintre cele mai mici facturi de încălzire din ţară: ea coboară chiar şi la 100 de lei pe luna de iarnă la un apartament cu două camere. Cu excepţia oraşelor foarte mici, Ploieştiul are şi cel mai mic preţ: 117 lei pe gigacalorie. Lucrurile nu au stat tot timpul aşa. Acum 10 ani, gigacaloria din Ploieşti era una dintre cele mai scumpe. Când costurile s-au dovedit prea mari, oraşul a trecut la reabilitare şi privatizare.
„Nu avem doar cea mai ieftină gigacalorie, plătim mai puţin decât alţii şi pentru alte servicii, cum ar fi, de exemplu, salubritatea. Mai mult, locatarii blocurilor din Ploieşti au cele mai mici datorii la furnizorii de servicii. La noi, tendinţa ultimilor ani este aceea de a se rebranşa la sistemul de încălzire centralizat, fiind din ce în ce mai puţini cetăţeni care renunţă la clasicul sistem de încălzire", ne-a spus Ion Stan, preşedintele Uniunii Asociaţiilor de Proprietari (UAP), organizaţie care reprezintă interesele la aproape 1.400 de asociaţii de proprietari, dintr-un total de 1.800 (64.000 de apartamente) din Ploieşti. Într-adevăr, potrivit statisticilor realizate de Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Serviciilor de Gospodărire Comunală (ANRSC), locuitorii din municipiul Ploieşti, alături de cei din Bucureşti şi Constanţa, plătesc la întreţinere mai puţin decât alţii pentru încălzire şi apă caldă. Pentru comparaţie, un ploieştean plăteşte de două ori mai puţin

20 aprilie 2010

Cu creionul pe hârtie...

...hai să facem nişte socoteli simple. Luăm o familie de 4 persoane. Alegem traseul. Micalaca(Mioriţei)-UTA-Confecţii. Costuri: 1,5 lei biletul de tramvai X 4 persoane, Micalaca-UTA = 6 lei. 1,5 lei X tot 4 persoane, UTA-Confecţii = încă 6 lei. Total 12 lei. La dus. Încă 12 la întors. Carevasăzică, o „escapadă” familială de vreo 6 km în oraş costă o familie de 4 persoane 24 de lei cu tramvaiul.

Buuun. Să vedem alternativa, care este în cazul nostru taxiul (dacă n-ai maşină proprie sau un prieten binevoitor care să te ducă moca). Păi cu taxiul din Micalaca până în Confecţii îţi ia 1,6 lei X 5 km = 8 lei. Plus pornirea încă 1,6 lei = 9,6 lei. La dus. Cu întors cu tot (că stai la neamuri doar până le haleşti tortul), te costă 19,2 lei. În concluzie, pentru o vizită la neamurile din Confecţii, o familie de 4 persoane din Micalaca plăteşte pentru transportul cu tramvaiul 24 de lei dus-întors, iar pentru taxi, 19,2 lei. Ca să nu mai vorbim de