2 mai 2010
30 aprilie 2010
1 Mai muncitoresc, ziua celor care măresc PIB-ul
„1 Mai - Ziua internaţională a oamenilor muncii” - ne duce cu gândul la vremea când tot românul avea un loc de muncă (şi dacă vroia şi dacă nu), când săptămâna de lucru era de 6 zile şi modalităţile de distracţie erau puţine. Ce vremuri...! Ce amintiri...! De 1 Mai „pe centru” era o adevărată „desfăşurare de trupe” a oamenilor muncii. Astăzi din toată povestea asta a rămas doar... ziua liberă (anul ăsta nici măcar aia), pe care fiecare o petrece unde poate. Unii la mare, alţii la munte, dar cei mai mulţi pe lângă localitatea de reşedinţă, că deh, este la „îndemână” şi presupune cele mai mici cheltuieli. Dacă ai prin zonă şi o oază de verdeaţă (de ex. pădurea Ceala) este şi mai bine. Ai unde să faci un foc, să prăjeşti un mic, unde „să ne simtem bine şi să mănâncă şi gura noastră ceva” (de parcă în restul anului n-am mânca) împreună cu familia, cu prietenii.
Ai visat toată iarna la iarbă verde, aer curat, relaxare, dar din păcate când ajungi la locul mult visat constaţi cu surprindere că au trecut alţii înaintea ta pe acolo şi au simţit nevoia să-şi „marcheze teritoriul” prin diferite metode (resturi menajere, „scaune”, etc.). Relaxarea s-a dus, iar aerul parcă nu mai e aşa de curat. Noroc cu iarba că e tot verde (acolo unde mai este).
Un sfat: când plecaţi de acasă luaţi 2 pungi pentru gunoi, asta ca să aveţi în ce să puneţi resturile de la porcotan şi recipientele golite.
Distracţie plăcută şi aveţi grijă pe unde călcaţi, prin pădure, alegeţi locurile circulate, să nu vă iasă „un noroc” în cale.
„1 Mai muncitoresc” - eheee... ce tineri şi frumoşi eram...
Mai bine aşa:
Decât aşa:
28 aprilie 2010
1 Mai ecologic
Toalete, toalete, pentru băieţei şi fete! Asta e tot ce ne dorim de 1 Mai la pădurea Ceala. Ecologice sau nu, ce mai contează...Nu de alta, dar anul trecut erau mai mulţi oameni decât pomi. Şi era...chinuitooor! De mici şi bere ne îngrijim noi. Dacă nu mai ştiţi cum arată vedeţi mai jos. Vă mulţumim şi sărbători fericite!
27 aprilie 2010
Ne-am înecat?
Sistemul de depozitare a gunoiului menajer pe platforme gospodăreşti a fost introdus pentru prima dată în urmă cu 4 ani în cartierele Alfa şi Confecţii. Şi cum acesta şi-a demonstrat eficienţa, extinderea la nivelul întregului municipiu a fost solicitată şi de cetăţenii din celelalte cartiere.
Mulţi arădeni au suferit în urma demolării garajelor pe locul cărora urmau să fie amenajate platformele, dar s-a demonstrat că soluţia a fost gândită în folosul comunităţii, a civilizării urbei, aşa că pagubiţii au acceptat decizia.
Aceste platforme ne-au scăpat de aspectul deplorabil de la marginea drumurilor, cu acele containere pline, cu capacele deschise şi roiuri de muşte adulmecând sau nişte picioare în aer, ale căror proprietari aveau capul printre cojile de cartofi. Aceleaşi containere reprezentau şi un real pericol pentru şoferi şi biciclişti.
Dar, ca de obicei, noi românii ne ţinem cu îndârjire de tradiţiile noastre milenare. „ Ne-am înecat ca ţiganul (rromul) la mal” – se potriveşte foarte bine şi în acest caz.
De ce zicem asta? Păi, aceste platforme au fost în aşa fel concepute ca să poată fi întreţinute şi igienizate pentru a nu deveni un focar de infecţie. Aşa încât în perimetrul construit s-a făcut o mică gură de scurgere spre canalul stradal a apei care trebuia să provină, în mare parte, de la igienizarea containerelor.
Într-adevăr, de măturat se mai mătură din când în când (apropo, oare pentru câte astfel de acţiuni pe lună plăteşte Primaria prestatorului?), dar igienizarea prin spălare nu se face.
Şi încă situaţia de mai sus e una fericită, apa care se vede fiind de la o ploaie salvatoare...
E foarte adevărat că mulţi dintre semenii noştri nu stau bine la capitolul ecologie, simţ gospodăresc, respect sau chiar bun simţ. Asta una la mînă. Dar îi avem şi pe veşnicii căutători de „comori” care scot şi sparg pungile şi împrăştie mizeria peste tot. Nu-i putem vâna şi nici nu putem pune câte un gardian la fiecare platformă. În cazul ăsta poate ar trebui să vedem ce containere folosesc alţii.
În final o recomandare pentru edili: înotaţi, înotaţi, că direcţia e bună. Trebuie doar să ajungeţi la mal.
25 aprilie 2010
Viitorul parcărilor în Arad ?
Oare câte situaţii ca cea de mai jos vor fi în Arad după licitarea locurilor de parcare din faţa blocurilor în Arad ?
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)