7 iunie 2010

Basme naive

Naivitate, inocenţă, fericire, sunt numai câteva dintre atributele copilăriei pe care le conştientizăm doar când e cam târziu.
Să nu uităm acea perioadă din viaţa noastră, când totul părea aşa de simplu şi viaţa se reducea la „acum şi aici”. Nu aveam timp să ne gândim la ziua de mâine şi de altfel nu intra în „atribuţiile noastre” de copil să ne îngrijim de cele necesare vieţii, erau alţii „însărcinaţi” cu problemele astea. Noi trăiam în lumea magică a poveştilor, acolo unde întotdeauna binele ieşea învingător, iar oamenii erau sănătoşi şi fericiţi până la adânci bătrâneţi, iar pensiile le erau grase şi frumoase.
Haideţi, să ne întoarcem în timp, să redevenim copii. Să ne imaginăm că trăim într-o lume minunată, în care personajele din viaţa reală devin personaje de poveste.
Magicianul Traian, care cu ajutorul unor „manevre” numai de el ştiute, a făcut să dispară 16 nave din „flota regatului” (ce înseamnă domnule să te ştii cu bagheta magică!). Zâna Elena, care ne face cunoscuţi în toată lumea şi datorită acţiunilor ei regatul va primi “trei mere de aur pentru performanţă”. Este şi prinţesa Elena, ce ne reprezintă în „cercurile înalte ale societăţii” şi care prin vorbe meşteşugite şi discursuri îndelung pregătite ne urează să avem „succesuri” în tot ceea ce facem. Îl avem şi pe prinţul Victor, care şi-a găsit aleasa inimii, pe Daciana, printre colegii de palat. Nu lipsesc zmeii FMI, dotaţi cu mai multe capete, ce prin