Trăim vremuri în care … „timpul înseamnă (doar) bani”, nu mai avem timp pentru nimic. Dar ... să ne oprim puţin, să luăm o pauză și să ne amintim cine suntem, de unde venim, cine au fost înaintaşii noştri, ce idealuri au avut şi pentru ce au luptat.
Organizaţi în state separate din punct de vedere politic, ameninţaţi mereu de expansiunea vecinilor mai puternici, românii şi-au păstrat dintotdeauna conştiinţa că aparţin aceluiaşi popor, că au aceeaşi geneză. În adâncul inimii fiecărui român – scria Nicolae Bălcescu – era întipărită credinţa că “mântuirea de orice domnire straină” nu se putea realiza decât “prin unitatea naţională”.
Celelalte națiuni îi considerau pe valahi ”săraci şi privaţi de libertate, datorită unei proaste administrări locale, lipsei unor conducători capabili şi supuşi de secole poftelor şi ambiţiilor imperiilor limitrofe. Lipsa unei clase conducătoare locală excludea orice posibilitate de a forma vreodată, alături de celelalte zone locuite de valahi un stat unitar si independent”. Dar, totuși, au reuşit, la 1 Decembrie 1918. Nu a fost opera unui om politic, a unui guvern sau a unui partid politic, a fost realizarea unei naţiuni întregi. Au visat secole întregi la lucrul acesta, au încercat, nu au reuşit din prima, dar nu s-au dat bătuţi, au încercat iarăşi, şi …au scris o filă importantă în istoria României.
Astăzi, suntem un stat unitar și independent (datorită strămoșilor noștri). Dar suntem tot săraci, tot fără conducători capabili, suntem tot supuși și depindem de bunăvoința altora. Pe lângă astea mai sunt si ambiţiile și interesele personale ale conducătorilor noștri. Unii vor autonomii teritoriale, alţii „o Românie Mare”. Fiecare își urmărește interesul, nu se gândește nimeni la ce vrea poporul.
Oare ne mai reprezintă această sărbătoare, mai suntem un tot unitar?
LA MULȚI ANI ROMÂNIA! LA MULȚI ANI ROMÂNI...ORIUNDE V-AȚI AFLA!
