30 noiembrie 2010

1 decembrie 2010

Trăim vremuri în care … „timpul înseamnă (doar) bani”, nu mai avem timp pentru nimic. Dar ... să ne oprim puţin, să luăm o pauză și să ne amintim cine suntem, de unde venim, cine au fost înaintaşii noştri, ce idealuri au avut şi pentru ce au luptat.
Organizaţi în state separate din punct de vedere politic, ameninţaţi mereu de expansiunea vecinilor mai puternici, românii şi-au păstrat dintotdeauna conştiinţa că aparţin aceluiaşi popor, că au aceeaşi geneză. În adâncul inimii fiecărui român – scria Nicolae Bălcescu – era întipărită credinţa că “mântuirea de orice domnire straină” nu se putea realiza decât “prin unitatea naţională”.
Celelalte națiuni îi considerau pe valahi ”săraci şi privaţi de libertate, datorită unei proaste administrări locale, lipsei unor conducători capabili şi supuşi de secole poftelor şi ambiţiilor imperiilor limitrofe. Lipsa unei clase conducătoare locală excludea orice posibilitate de a forma vreodată, alături de celelalte zone locuite de valahi un stat unitar si independent”. Dar, totuși, au reuşit, la 1 Decembrie 1918. Nu a fost opera unui om politic, a unui guvern sau a unui partid politic, a fost realizarea unei naţiuni întregi. Au visat secole întregi la lucrul acesta, au încercat, nu au reuşit din prima, dar nu s-au dat bătuţi, au încercat iarăşi, şi …au scris o filă importantă în istoria României.
Astăzi, suntem un stat unitar și independent (datorită strămoșilor noștri). Dar suntem tot săraci, tot fără conducători capabili, suntem tot supuși și depindem de bunăvoința altora. Pe lângă astea mai sunt si ambiţiile și interesele personale ale conducătorilor noștri. Unii vor autonomii teritoriale, alţii „o Românie Mare”. Fiecare își urmărește interesul, nu se gândește nimeni la ce vrea poporul.
Oare ne mai reprezintă această sărbătoare, mai suntem un tot unitar?

LA MULȚI ANI ROMÂNIA! LA MULȚI ANI ROMÂNI...ORIUNDE V-AȚI AFLA!

29 noiembrie 2010

Ordinul "dreptăţii“


Studiu de caz
Luăm două apartamente de pe aceeași scară, cu aceeași suprafață, număr egal de persoane. Unul dotat cu repartitoare de costuri pe calorifere, celălalt fără repartitoare (proprietarul nu a dorit montarea lor).
Cost încălzire pe luna Octombrie 2010
- Apartament cu repartitoare: 69.33 lei ( 17.71 lei c.c. + 42.69 lei c.i.+ 8.93 lei s.c.c. )
- Apartament fără repartitoare: 98,73 lei ( 17,71 lei c.c. + 81,02 lei c.i.)
(c.c. – cost comun; c.i. – cost individual; s.c.c. – serviciu citire-calcul)
Diferență de cost 29,40 lei avantaj pentru apartamentul cu repartitoare.
Avantaje & Dezavantaje
1. Apartament cu repartitoare:
- investiție inițială pentru achiziționarea și montarea repartitoarelor. - plata serviciului de citire – calcul - posibilitatea economisirii energie termice în special pe vreme calduroasă, în rest există riscul apariției mucegaiului.
2. Apartament fără repartitoare:
- fără costuri inițiale pentru achiziționarea și montarea repartitoarelor.
- fără plata serviciului de citire – calcul.
- imposibilitatea de a face economie, încălzire non stop.
Cireașa de pe tort
- încălzirea non stop pe o vreme călduroasă a obligat familia din apartamentul fără repartitoare să stea cu geamurile deschise.
Concluzie
Ordinul ANRSC 343/2010 cu procentul de 50 % pe părțile comune în luna octombrie a făcut ca banii aruncați pe fereastră de respectiva familie să fie plătiţi pe părți comune de toți locatarii care au investit, în speranța că vor putea gestiona mai bine consumul, respectiv costurile.

28 noiembrie 2010

22 noiembrie 2010

Dezastre. Care dezastre?

Se apropie în mare viteză termenul de intrare în vigoare a legii asigurărilor obligatorii împotriva dezastrelor (15 ianuarie 2011). Va fi precum popularul joc (pentru fraieri) alba-neagra, unde câţiva câştigă întotdeauna. Ghici cine în cazul de faţă? Atunci nu e de mirare că lumea nu are încredere și, în consecință, până acum nu și-au făcut asigurare decât 20% dintre deținătorii de imobile. Lumea simte că ceva nu e în regulă. Când ceva e obigatoriu nu prea miroase a bine. Cel puțin la noi.
Dezastrele la care se referă legea sunt, în principal, cutremure, alunecări de teren şi inundaţii. Aici în Arad nu e zonă seismică, alunecări de teren la câmpie n-am auzit să fie, iar de inundaţii n-am mai fost afectaţi din anii ‘70, după ce oraşul a fost protejat cu diguri. Și asta e situația în cele mai multe locuri din țară. Deci contra căror dezastre ne protejează pe noi asigurările de 20 de euro? Probabil că noi suntem fraierii din jocul mai sus pomenit. Cei cărora le este afectată viața de o mulțime de legi abuzive adoptate de niște amețiți în ultimii ani.
Doamne fereşte să te inunde vecinul de sus sau să explodeze vreo butelie, că asigurarea obligatorie nu te protejează. De fapt, în cele mai multe cazuri, aceste asigurări nu protejează pe nimeni. Rezultă un câștig de 100% pentru firmele de asigurări. Și asta pe termen lung.
Jocurile sunt făcute. Câştigători? Întotdeauna ei. Noi vom trăi cu iluzia că suntem protejați

20 noiembrie 2010