Școală pentru profesori și părinți

În tot ceea ce ni se întâmplă, am început să dăm vina pe ”sistem”. În mare parte este adevărat.

Vorba aia: ”peștele de la cap se împute”.

În învățământ, toată lumea dă vina pe programa școlară, pe condițiile de salarizare. Mulţi profesori nu fac altceva decât să înşire table întregi de materie sau să dicteze copiilor lecţia. Materia ar trebui astfel organizată încât să fie captivantă, iar profesorul ar trebui să o prezinte într-un mod cât mai atrăgător, astfel încât copilul să plece acasă cu lecția înțeleasă.

Acest lucru de cele mai multe ori nu se întâmplă. Pe de o parte din cauza modului în care sunt alcătuite programele şcolare, iar pe de altă parte din cauza lipsei talentului pedagogic sau dezinteresului multor profesori. Și asta în condiţiile în care milioane de destine și cariere sunt în mâinile lor.

Foarte mulți copii cu potenţial trec pe lângă materii pe care ar putea să le înţeleagă, pentru care ar putea să dezvolte o pasiune, să le ofere împlinire profesională şi financiară.

Nu sunt în măsură să comentez programa școlară, dar ... de ce nu se mai fac ore de practică? Pe vremea mea (anii '80), școlile generale aveau ateliere'. Băieții învățau să bată un cui, să măsoare sau să asambleze lucruri. Ieșea ceva din mâinile lor. Fetele, la rândul lor, învățau să tricoteze, să coase, să ... creeze ceva. Era atât o pregătire pentru viață, cât și ”o altfel de ora”, relaxantă și distractivă. Cred că este nevoie și de așa ceva. Copii trebuie pregătiți din toate punctele de vedere pentru viață, atât teoretic cât și practic. Altfel vor deveni simpli consumatori, ușor de manipulat.

Nici părinții nu sunt lipsiți de vină, ba am putea spune ca de multe ori au un rol ”toxic” în sistem.

Mulți dintre ei fac tot posibilul ca odraslele lor să trecă cât mai ușor prin școală, făcând diverse intervenții sau ”sponzorizări”, acolo unde trebuie. Nu detaliem. Știu toți părinții despre ce vorbim. Am trecut toți prin asta și nu ne-am putut abține. Probabil că nici nu ne dăm seama cât rău le facem pe termen lung.

Un foarte bun exemplu îl puteți asculta mai jos, într-o farsă făcută de Daniel Buzdugan.

Ascultați și reflectați!

Să ne trăiești, Nicule!

Zilele de 5 şi 6 decembrie au dobândit semnificaţii speciale, graţie Moşului Nicolae care vine şi lasă cadouri în încălţările copiilor şi adulţilor „cuminţi". Moşul este „croit" după numele şi asemănarea unui personaj real: Sfântul Nicolae, fost episcop al Myrei, care, în jurul anului 300 d. Ch., a inaugurat tradiţia de a pune darurile în încălţările pe care concetăţenii săi le lăsau peste noapte, la uşile caselor.

Din modestie, dar şi din dorinţa de a-i scuti pe oamenii sărmani de umilinţa de a primi „de pomană", Sfântul Nicoale a creat un obicei care s-a perpetuat în timp până în zilele noastre. Înfăţişat aidoma unui bătrânel cu barbă albă, înveşmântat în roba roşie episcopală, Sfântul Nicolae a devenit ulterior prototipul după care americanii l-au creat pe Santa Claus - actualul Moş Crăciun.

Nu vă fie frică, toată lumea...pică!

1 decembrie 2010

Trăim vremuri în care … „timpul înseamnă (doar) bani”, nu mai avem timp pentru nimic. Dar ... să ne oprim puţin, să luăm o pauză și să ne amintim cine suntem, de unde venim, cine au fost înaintaşii noştri, ce idealuri au avut şi pentru ce au luptat.

Organizaţi în state separate din punct de vedere politic, ameninţaţi mereu de expansiunea vecinilor mai puternici, românii şi-au păstrat dintotdeauna conştiinţa că aparţin aceluiaşi popor, că au aceeaşi geneză. În adâncul inimii fiecărui român – scria Nicolae Bălcescu – era întipărită credinţa că “mântuirea de orice domnire straină” nu se putea realiza decât “prin unitatea naţională”.

Celelalte națiuni îi considerau pe valahi ”săraci şi privaţi de libertate, datorită unei proaste administrări locale, lipsei unor conducători capabili şi supuşi de secole poftelor şi ambiţiilor imperiilor limitrofe. Lipsa unei clase conducătoare locală excludea orice posibilitate de a forma vreodată, alături de celelalte zone locuite de valahi un stat unitar si independent”. Dar, totuși, au reuşit, la 1 Decembrie 1918. Nu a fost opera unui om politic, a unui guvern sau a unui partid politic, a fost realizarea unei naţiuni întregi. Au visat secole întregi la lucrul acesta, au încercat, nu au reuşit din prima, dar nu s-au dat bătuţi, au încercat iarăşi, şi …au scris o filă importantă în istoria României.

Astăzi, suntem un stat unitar și independent (datorită strămoșilor noștri). Dar suntem tot săraci, tot fără conducători capabili, suntem tot supuși și depindem de bunăvoința altora. Pe lângă astea mai sunt si ambiţiile și interesele personale ale conducătorilor noștri. Unii vor autonomii teritoriale, alţii „o Românie Mare”. Fiecare își urmărește interesul, nu se gândește nimeni la ce vrea poporul.

Oare ne mai reprezintă această sărbătoare, mai suntem un tot unitar?

LA MULȚI ANI ROMÂNIA! LA MULȚI ANI ROMÂNI...ORIUNDE V-AȚI AFLA!

Ordinul "dreptăţii“

Studiu de caz

Luăm două apartamente de pe aceeași scară, cu aceeași suprafață, număr egal de persoane. Unul dotat cu repartitoare de costuri pe calorifere, celălalt fără repartitoare (proprietarul nu a dorit montarea lor).

Cost încălzire pe luna Octombrie 2010

- Apartament cu repartitoare: 69.33 lei ( 17.71 lei c.c. + 42.69 lei c.i.+ 8.93 lei s.c.c. )

- Apartament fără repartitoare: 98,73 lei ( 17,71 lei c.c. + 81,02 lei c.i.)

(c.c. – cost comun; c.i. – cost individual; s.c.c. – serviciu citire-calcul)

Diferență de cost 29,40 lei avantaj pentru apartamentul cu repartitoare.

Avantaje & Dezavantaje

1. Apartament cu repartitoare:

- investiție inițială pentru achiziționarea și montarea repartitoarelor. - plata serviciului de citire – calcul - posibilitatea economisirii energie termice în special pe vreme calduroasă, în rest există riscul apariției mucegaiului.

2. Apartament fără repartitoare:

- fără costuri inițiale pentru achiziționarea și montarea repartitoarelor.

- fără plata serviciului de citire – calcul.

- imposibilitatea de a face economie, încălzire non stop.

Cireașa de pe tort

- încălzirea non stop pe o vreme călduroasă a obligat familia din apartamentul fără repartitoare să stea cu geamurile deschise.

Concluzie

Ordinul ANRSC 343/2010 cu procentul de 50 % pe părțile comune în luna octombrie a făcut ca banii aruncați pe fereastră de respectiva familie să fie plătiţi pe părți comune de toți locatarii care au investit, în speranța că vor putea gestiona mai bine consumul, respectiv costurile.