Șanțuri

A fost odata ca niciodată, pe Mureș în jos, un oraș frumos, cu oameni harnici și serioși. Bine, nu chiar toți.

Unii făceau planul de lucrări, alții lucrau, dar...nu mai terminau. Deh, asta e! Unii termină mai greu. Din păcate, oamenii din zona lucrării trag ponoasele.

Despre ce vorbim noi aici? Despre haosul creat, și lăsat în urma lor, de cei de la ENEL. Cei care au început, dar nu au mai terminat lucrările de introducere a rețelei electrice în subteran.

În zona Confecții, în urmă cu 2 ani și jumătate, au fost asfaltate străzile și trotuarele. Anul acesta, în luna iulie, cei de la ENEL au venit au spart trotuare, au introdus tuburile și firele electrice, dar au uitat să finalizeze lucrarea. Poate au aplicat și ei regula de -25%. Au lăsat trotuarele fără a reface covorul asfaltic. Cam nasol pentru mămicuțe și bebeluși. Acuma e cam târziu. Iarna și-a intrat în drepturi și, de obicei, nu e ca vara. Probabil au lăsat pe anul viitor, ca să aibă și atunci ceva de lucru. Sperăm să nu rămână pentru ”la anul și la mulți ani”. Cine ar trebui să intervină în acest caz? Să fie cei de la Primărie? Sau să fie cei de la ENEL? Nu știm. Dar noi, locuitorii din zonă, suntem zi de zi „beneficiarii” acestui haos.

Murphy are o „lege”: „Lucrurile merg prost toate deodată, dar se indreaptă treptat. Completarea ENEL ar fi: ”Poți să strici ceva cât ai zice ”târnăcop”, dar ca să repari e nevoie de...muuultă răbdare” Care se mai termină și ea. Oare Murphy o fi trăit în România? Cred că pentru noi, românii, a emis legi mai bune decât parlamentul.

De miru' lumii

Școală pentru profesori și părinți

În tot ceea ce ni se întâmplă, am început să dăm vina pe ”sistem”. În mare parte este adevărat.

Vorba aia: ”peștele de la cap se împute”.

În învățământ, toată lumea dă vina pe programa școlară, pe condițiile de salarizare. Mulţi profesori nu fac altceva decât să înşire table întregi de materie sau să dicteze copiilor lecţia. Materia ar trebui astfel organizată încât să fie captivantă, iar profesorul ar trebui să o prezinte într-un mod cât mai atrăgător, astfel încât copilul să plece acasă cu lecția înțeleasă.

Acest lucru de cele mai multe ori nu se întâmplă. Pe de o parte din cauza modului în care sunt alcătuite programele şcolare, iar pe de altă parte din cauza lipsei talentului pedagogic sau dezinteresului multor profesori. Și asta în condiţiile în care milioane de destine și cariere sunt în mâinile lor.

Foarte mulți copii cu potenţial trec pe lângă materii pe care ar putea să le înţeleagă, pentru care ar putea să dezvolte o pasiune, să le ofere împlinire profesională şi financiară.

Nu sunt în măsură să comentez programa școlară, dar ... de ce nu se mai fac ore de practică? Pe vremea mea (anii '80), școlile generale aveau ateliere'. Băieții învățau să bată un cui, să măsoare sau să asambleze lucruri. Ieșea ceva din mâinile lor. Fetele, la rândul lor, învățau să tricoteze, să coase, să ... creeze ceva. Era atât o pregătire pentru viață, cât și ”o altfel de ora”, relaxantă și distractivă. Cred că este nevoie și de așa ceva. Copii trebuie pregătiți din toate punctele de vedere pentru viață, atât teoretic cât și practic. Altfel vor deveni simpli consumatori, ușor de manipulat.

Nici părinții nu sunt lipsiți de vină, ba am putea spune ca de multe ori au un rol ”toxic” în sistem.

Mulți dintre ei fac tot posibilul ca odraslele lor să trecă cât mai ușor prin școală, făcând diverse intervenții sau ”sponzorizări”, acolo unde trebuie. Nu detaliem. Știu toți părinții despre ce vorbim. Am trecut toți prin asta și nu ne-am putut abține. Probabil că nici nu ne dăm seama cât rău le facem pe termen lung.

Un foarte bun exemplu îl puteți asculta mai jos, într-o farsă făcută de Daniel Buzdugan.

Ascultați și reflectați!

Să ne trăiești, Nicule!

Zilele de 5 şi 6 decembrie au dobândit semnificaţii speciale, graţie Moşului Nicolae care vine şi lasă cadouri în încălţările copiilor şi adulţilor „cuminţi". Moşul este „croit" după numele şi asemănarea unui personaj real: Sfântul Nicolae, fost episcop al Myrei, care, în jurul anului 300 d. Ch., a inaugurat tradiţia de a pune darurile în încălţările pe care concetăţenii săi le lăsau peste noapte, la uşile caselor.

Din modestie, dar şi din dorinţa de a-i scuti pe oamenii sărmani de umilinţa de a primi „de pomană", Sfântul Nicoale a creat un obicei care s-a perpetuat în timp până în zilele noastre. Înfăţişat aidoma unui bătrânel cu barbă albă, înveşmântat în roba roşie episcopală, Sfântul Nicolae a devenit ulterior prototipul după care americanii l-au creat pe Santa Claus - actualul Moş Crăciun.

Nu vă fie frică, toată lumea...pică!