„1 Mai - Ziua internaţională a oamenilor muncii” - ne duce cu gândul la vremea când tot românul avea un loc de muncă (şi dacă vroia şi dacă nu), când săptămâna de lucru era de 6 zile şi modalităţile de distracţie erau puţine. Ce vremuri...! Ce amintiri...! De 1 Mai „pe centru” era o adevărată „desfăşurare de trupe” a oamenilor muncii. Astăzi din toată povestea asta a rămas doar... ziua liberă (anul ăsta nici măcar aia), pe care fiecare o petrece unde poate. Unii la mare, alţii la munte, dar cei mai mulţi pe lângă localitatea de reşedinţă, că deh, este la „îndemână” şi presupune cele mai mici cheltuieli. Dacă ai prin zonă şi o oază de verdeaţă (de ex. pădurea Ceala) este şi mai bine. Ai unde să faci un foc, să prăjeşti un mic, unde „să ne simtem bine şi să mănâncă şi gura noastră ceva” (de parcă în restul anului n-am mânca) împreună cu familia, cu prietenii.
Ai visat toată iarna la iarbă verde, aer curat, relaxare, dar din păcate când ajungi la locul mult visat constaţi cu surprindere că au trecut alţii înaintea ta pe acolo şi au simţit nevoia să-şi „marcheze teritoriul” prin diferite metode (resturi menajere, „scaune”, etc.). Relaxarea s-a dus, iar aerul parcă nu mai e aşa de curat. Noroc cu iarba că e tot verde (acolo unde mai este).
Un sfat: când plecaţi de acasă luaţi 2 pungi pentru gunoi, asta ca să aveţi în ce să puneţi resturile de la porcotan şi recipientele golite.
Distracţie plăcută şi aveţi grijă pe unde călcaţi, prin pădure, alegeţi locurile circulate, să nu vă iasă „un noroc” în cale.
„1 Mai muncitoresc” - eheee... ce tineri şi frumoşi eram...
Mai bine aşa:
Decât aşa:
0 comentarii :
Trimiteți un comentariu