Să ne amintim.
23 august 1939: este semnat „Tratatul Molotov – Ribbentrop”. Oficial acesta a fost un tratat de neagresiune între Uniunea Sovietică şi Al Treilea Reich, dar cu această ocazie se semnează şi Protocolul Adiţional Secret, conceput ca o anexă a pactului, dar care a reprezentat în realitate cea mai importanta parte a lui. Urmare a acestui pact, în 1940, România pierde Basarabia şi Nordul Bucovinei, acestea fiind ocupate de sovietici.
23 august 1944: regele Mihai a citit la radio “Proclamaţia către ţară”, prin care anunţa lumii întregi modificările politice, formarea unui nou guvern, ieşirea din războiul contra Naţiunilor Unite şi alăturarea trupelor noastre coaliţiei antihitleriste. O zi care a schimbat radical viitorul României, aceasta intrând în sfera de influenţă a URSS, sau altfel spus, atunci s-au "deschis" porţile pentru instaurarea regimului comunist.
Timp de peste patru decenii, pâna în 1989, 23 august a fost ziua naţională a României, marcată cu serbări de stradă în toate oraşele, cu parade militare, cântece patriotice, pionieri şi muncitori scoşi la defilare, flori şi eşarfe fluturate.
Astăzi, 23 august nu mai are nimic spectaculos, este doar una dintre cele 365 de zile ale anului.
Dar ne întrebăm, astăzi „trăim bine” din cauza deciziilor luate de conducatorii vremurilor respective (1939, 1944), sau noi am facut „alegerea” greşită (2004, 2009) şi astfel am ajuns în situaţia aparent fără ieşire în care suntem? Sunt de vină conducatorii noştri care „se fac că ne conduc” sau noi pentru că „ne facem că muncim”? Nu ştim care este raspunsul corect, dar ar cam trebuie schimbat ceva. Istoria nu o mai putem schimba, este gata scrisă. Rămâne ne să schimbăm prezentul şi viitorul, care, fie vorba între noi, e cam în ceaţă...
0 comentarii :
Trimiteți un comentariu