Ia lopata neamuleee!

Întrerupem serialul poveştii de Crăciun pentru un comunicat important pentru ţara, mă rog, pentru oraş. A venit iarna. Pe bune de data asta. Şi cum "iarna nu-i ca vara" a nins. Nu prea mult deocamdată pe la noi, dar suficient cât să se formeze gheţuşuri pe alocuri. Probabil singurii care se bucură sunt copiii. Din păcate autorităţile au fost prinse pe picior greşit ca mai întotdeauna. Dar să nu fim răutăcioşi. Să încercăm şi noi să le ajutăm şi să NE ajutăm punând mâna pe lopeţi şi pe nişte pungi cu sare şi să curăţăm trotuarele din faţa locuinţelor sau firmelor noastre. Asta nu doar pentru că ne obligă legea (HCLM 162/2006), iar amenzile (între 1500 şi 2000 de lei) sunt mai mari decât preţul lopeţilor sau a sării, dar şi pentru că ne face de râs ăsta micu'

Poveste de Crăciun 3

Un clinchet cristalin
Brusc am auzit un clinchet cristalin. Venea parcã din depãrtãri de veacuri. Am venit sa te invat cã la fel cum oitele rãtãcite sunt gãsite dupã sunetul clopotelului ce-l poartã la gât, tot asa sunetul clopotelului ar trebui sã-i aminteascã omului cã trebuie sã se întoarcã în turma din care s-a rãtãcit. Clopotelul înseamnã cãlãuzire si regãsire, el înseamnã întoarcere si ne aminteste cã fiecare în parte are o valoare neasemuitã în ochii Domnului.

Si în timp ce clinchetul clopotelului s-a stins în noapte, ingerul a scos la ivealã o lumânare. A înfipt-o în sfesnicul de pe semineu si a aprins-o. Întunericul încãperii s-a retras parcã speriat de razele pâlpâinde ce se revãrsau feeric de la mica luminitã, zugrãvind imagini de basm pe peretii încãperii. – Sa nu uiti, a soptit ingerul, cã lumânarea aratã recunostinta omului pentru Steaua din vechime. Luminita ei firavã este ca o oglindire a sclipirii stelelor în noapte. La început, în bradul împodobit cu betealã, au fost prinse lumânãrele, înlocuite acum de beculetele multicolore. Fiecare om trebuie sã fie o luminitã ce vorbeste despre darul lui Dumnezeu, despre neasemuita Lui lucrare întru salvarea omenirii.
(www.desprecopii.com)

Gargară cu gaz

A apărut, din nou, o micro furtună provocată de o micro uniune (ca activitate), care se pretinde o vajnică apărătoare a drepturilor asociaţiilor de locatari şi proprietari din Arad. ULALA - că despre ea este vorba - încearcă să distragă atenţia arădenilor, proprietari de locuinţe, cu o falsă problemă. Este vorba despre noile contracte cu E-On Gaz, care cică ar întoarce pe dos viaţa consumatorilor. ULALA îndeamnă asociaţiile să nu semneze noile contracte cu mai sus amintita firmă pe motiv că ar încălca drepturile consumatorilor. Nu suntem fani E-On Gaz, dar părerea noastră e că acest contract nu conţine nicio prevedere care să îngreuneze viaţa consumatorilor. De fapt, din declaraţiile celor de la ULALA, publicate în toată presa locală, nu reiese clar care ar fi problemele care îi nemulţumesc. Cică ar fi ceva legat de citirea contoarelor, facturi şi plăţi. Din câte am vazut noi în contracte se prevede că termenul de plată se prelungeşte cu 15 zile (de la 30 în prezent, la 45), că programul de consum estimat lunar poate fi modificat de asociaţie dacă este considerat nerealist, asociaţia poate solicita autocitirea indexului (care va fi transmis telefonic), iar dacă nu se vrea autocitire, facturarea se va face lunar conform programului de consum care se regularizează la 3 luni. Deci care e problema pentru care se agita cei de la ULALA? Probabil că "luptătorii" pentru drepturile asociaţiilor de locatari din Arad vor să-şi justifice salariile dolofane şi vor să mai apară şi ei prin presa care îi baga în seamă degeaba, căci altfel nu ne explicăm de ce fac atâta tam-tam cu o problemă care există doar în capetele lor. Ei, ca de obicei, bulverseză populaţia cu gargară goală, că de făcut ceva practic e mai greu din birourile călduţe. Dacă vor să abordeze o problemă reală în legătură cu distribuţia gazului le dăm o idee, gratis. E vorba de calitatea gazului livrat, care nu poate fi verificată şi pentru care s-ar putea să plătim mai mult decât ar fi cazul.
Le recomandăm celor de la ULALA să mai pună şi nişte sare în apa chioară cu care fac gargară de obicei, măcar să-i ferească de gripă (sau mai bine nu).
O chestie de ultimă oră pe care o "negociază" respectivii cu cei de la gaz (parcă ăia i-ar băga în seamă), este că facturile la gaz vin cam târziu. Păi la noi au venit chiar mai repede ca de obicei luna asta. Păi atunci care e problema? Probabil vin prea târziu pentru cei care au în administrare 80 de blocuri şi nu au timp să se ocupe de atâtea facturi în timp util. Ne înşelăm oare?
În rest, să auzim numai de bine sau mai bine deloc de cei de la ULALA.

Poveste de Crăciun 2

Am venit sa te învăţ
Apoi ingerul m-a privit cu ochi blânzi si a continuat: - Am venit sa te invat (Si între timp a scos din fundul sacului un brãdulet pe care l-a asezat cu grijã în fata semineului, aninând în el beteala rosie. Verdele plin al bradului contrasta atât de frumos cu beteala rosie. Cu sigurantã cã aceasta era a doua culoare a Crãciunului!) ...Culoarea verde a bradului rãmâne aceeasi de-a lungul anului. Ea simbolizeazã speranta vesnicã a omenirii. Verdele este culoarea tineretii, a sperantei neînvinse, culoarea promitãtoare de belsug a naturii. Toate acele bradului aratã spre cer, simbolizând gândurile omului care se întorc mereu înspre înalturi - si de unde altundeva îi poate veni ajutorul? Bãtrânul brad verde, el a fost mereu prietenul omului. L-a adãpostit sub crengile lui plecate, l-a încãlzit, i-a oferit frumusete, i-a mobilat locuinta. (www.desprecopii.com)

Poveste de Crăciun

Se apropie Crăciunul, casele sunt pregătite de sărbătoare, inimile sunt pline de bucurie, ne lăsăm purtaţi de imaginaţie şi redevenim copiii de altădată……intrăm în lumea poveştilor…. a poveştilor despre Crăciun:

Îngerul a venit în vis
Într-una din serile trecute am avut un vis minunat. Am visat ca tocmai terminasem treburile gospodãresti si mã pregãteam de culcare, când am auzit un zgomot la usa de la intrare. Am deschis si, spre surprinderea mea, in prag era un inger ce avea un sac plin. Si-a dus degetul la buze, fãcându-mi semn sã nu tip. – Ce faci aici..., am început eu sã-l intreb, însã cuvintele mi-au amutit pe buze când am vãzut lacrimile din ochii lui. Nici urmã de bucurie nestãvilitã în ochii lui, ci doar o tristete blândã si caldã. Si cu glas soptit a început sã-mi spunã: - Am venit sa te invat strãvechea semnificatie a Crãciunului - acea semnificatie profundã, datã uitãrii în zilele noastre...

- Am venit sa te invat cã Steaua a fost semnul ceresc al unei promisiuni fãcute cu veacuri în urmã. Dumnezeu promisese un Mântuitor, un Salvator pentru lumea cãzutã, si unul dintre semnele împlinirii acelei promisiuni era mãreata Stea de la Rãsãrit. Steaua din vârful bradului sau din fereastrã ne reaminteste acum de dragostea lui Dumnezeu pentru omenire si de împlinirea acelei promisiuni fãcute de Dumnezeu. Nenumãratele stelute ce sclipesc în noapte - una pentru fiecare - vorbesc acum despre speranta arzãtoare a întregii omeniri. Si ingerul a asezat cu grijã steluta pe semineu, scotând apoi dintr-un sac o betealã de un rosu strãlucitor.
- Am venit sa te invat cã rosul este prima culoare a Crãciunului. Crestinii care au folosit-o pentru prima datã au ales-o ca sã le aminteascã de sângele Mântuitorului, sânge care s-a vãrsat pentru toti oamenii la Calvar, atunci când Cristos Si-a dat viata pentru noi, astfel ca fiecare sã putem avea parte de darul oferit nouã de Dumnezeu - viata eternã. Rosul este o culoare plinã, intensã, vie. Este cea mai mãreatã dintre toate culorile. Ea simbolizeazã darul lui Dumnezeu pentru noi.
(http://www.desprecopii.com)