Verde de...Tokyo

În ultimii ani, creşterea densităţii locuitorilor marilor oraşe a dus la creşterea suprafeţelor construite. Ca urmare, a trebuit să se modifice structura, arhitectura şi design-ul urbanistic, în detrimentul spaţiilor verzi. De aceea, în ultima vreme, foarte mulţi oameni, din foarte multe ţări ale lumii, se implică în găsirea de soluţii pentru creşterea suprafeţelor verzi urbane.

Iată una dintre soluţiile găsite şi aplicate în Japonia.

În anul 2008, municipalitatea din Tokyo a avut iniţiativa plantării celei mai înalte cortine verzi din lume (29 m), pe principala clădire ocupată cu birouri din centrul oraşului. Aceasta a determinat reducerea efectelor emisiilor de dioxid de carbon din zonă, a diminuat sensibil consumul de energie din timpul verii (cu aparatele de aer condiţionat) şi, nu în ultimul rând, a probat noua tehnologie verde a Japoniei. Datorită acesteia, pe timpul verii, temperatura din birouri a scăzut cu 4°C, ceea ce a dus la extinderea acestei iniţiative pe tot mai multe clădiri japoneze. Plantele sunt sădite în câteva mici containere cu pământ, aşezate la baza clădirilor şi sunt alimentate cu apă prin sisteme de senzori ce fac procesul extrem de eficient.

Din păcate, asemenea iniţiative sunt prea puţin popularizate în lume, în pofida efectelor tot mai greu de suportat ale încălzirii globale cu efecte negative în din mediile urbane.

Cine ştie, poate se va găsi şi la noi cineva cu o idee originală, sau chiar “importată”, care să ne ajute să respirăm ... VERDE.

Beneficiile spațiilor verzi

Spaţiile verzi, ca spaţii publice :

- contribuie la creşterea incluziunii sociale, prin crearea de oportunităţi pentru ca persoanele de toate vârstele să interacţioneze atât prin contact social informal, cât şi prin participarea la evenimentele comunităţii;

- pot constitui locuri de desfăşurare pentru diverse evenimente sociale şi culturale, cum sunt festivalurile locale, celebrările civice, etc.

- joacă un rol semnificativ în promovarea sănătăţii populaţiei urbane. Acestea oferă oportunităţi prin care încurajează un stil de viaţă mai activ, prin plimbări, alergare, exerciţii fizice, etc.

- răspund nevoilor umane de recreere şi petrecere a timpului liber. În cazul persoanelor lipsite de venituri sau de timp, parcul rămâne soluţia cea mai la îndemână pentru activităţi recreaţionale ;

- au capacitatea de-a reface „starea de bine” a persoanelor care le frecventează. Ele oferă citadinilor locuri liniştite pentru relaxare şi reducere a stresului ;

- pot deveni, în anumite condiţii, locuri de joacă pentru copii, contribuind la dezvoltarea fizică, mentală şi socială a acestora ;

- au o deosebită importanţă şi din punct de vedere estetic, deoarece atenuează impresia de rigiditate şi ariditate a oricărui mediu construit – mediu ce domină în oraşe. Prin valoarea amenajării lor peisagistice, ele dau identitate aşezărilor umane

Verde

În ultima vreme România se confruntă cu o scădere semnificativă a spaţiilor verzi din oraşe. Clădirile şi drumurile au prioritate, transformând unele zone în adevarate “întinderi de beton” lipsite de viaţă. Acest lucru are un impact negativ asupra calităţii vieţii şi sănătăţii populaţiei.

Conform standardelor europene, până în 2013, fiecărui locuitor al României trebuie să-i revină 26 mp de spaţiu verde, normă de care depinde sănătatea oamenilor. În Arad, sunt între 5 şi 6 mp de zonă verde/cap de locuitor (aprox. 25% din normă !!!).

Lumea luptă sub diverse forme pentru crearea de noi spaţii verzi, în special în zonele urbane cele mai aglomerate. Sunt căutate soluţii de “înverzire” a localităţilor. Şi în Arad, dacă-mi amintesc bine, prin anii 2005-2006, la începutul primăverii, primăria punea la dispoziţia asociaţiilor de locatari, persoane fizice, instituţii publice, etc. - material dendro-floricol şi arbuşti. Distribuirea se făcea gratuit, în limita stocului disponibil, pe baza unei cereri (aprobate) depuse la primărie.

De ce nu se mai “practică” acest lucru? Primind plantele şi pomii în mod gratuit, oamenii s-ar implica mai mult în amenajarea spaţiilor verzi dintre blocuri, din faţa casei sau a instituţiilor. Să nu uităm că în general aceste spații sunt pe domeniul public. Eu consider că fiecare ar trebui să-şi amenajeze spaţiul verde din vecinătatea casei şi doar apoi să treacă la etapa următoare, să se implice în acţiuni de inființarea de noi parcuri.

Plantele sunt un element vital, sunt o parte a “ metabolismului urban”. Ar trebui să conştientizăm faptul că ele ne îmbunătăţesc viaţa, atât prin culoare cât şi prin beneficiile oferite.

Săptămâna Pământului - Beneficiu ecologic

Din perspectivă ecologică, spaţiile verzi urbane sunt un adevărat moderator al impactului activităţilor umane asupra mediului înconjurător.

Vegetaţia are o contribuţie importantă la :

- epurarea chimică a atmosferei prin procesul de fotosinteză, plantele consumă dioxid de carbon şi eliberează oxigen. În decursul unei zile, o suprafaţă foliară (frunze) de 25 mp furnizează necesarul de oxigen pentru o persoană;

- epurare fizică a atmosferei prin reţinerea prafului şi pulberilor. O peluză de iarbă reţine de 3–6 ori mai mult praf decât o suprafaţă nudă, iar un arbore matur reţine de 10 ori mai multe impurităţi decât o peluză de mărimea proiecţiei coroanei acestuia pe sol;

- epurare bacteriologică a atmosferei prin distrugerea unei bune parţi din microorganisme prin procesul de degajare a oxigenului şi ozonului, îndeosebi de către conifere, şi nu numai;

- moderarea climatului urban. În oraşe, construcţiile şi suprafeţele pavate sau betonate creează un climat urban specific, cu temperaturi mai ridicate şi o restricţie a circulaţiei aerului. În apropierea pădurilor, temperatura medie a aerului, în zilele de vară, este cu 2–3,5°C mai scăzută faţă de zonele libere neplantate din oraşe, şi cu 12–14°C mai scăzută decât temperatura construcţiilor şi ariilor betonate şi asfaltate;

- atenuarea poluării fonice. Spaţiile verzi constituie adevărate bariere pentru zgomote, contribuind semnificativ la reducerea nivelului acestora. Zgomotele, care în mediul urban ating intensităţi cuprinse între 40 şi 80 decibeli, pot fi reduse la jumătate în cazul existenţei unor perdele arborescente cu o lăţime de 200–250 m;

- păstrarea şi perpetuarea vegetaţiei naturale autohtonă din zonele în care sunt situate oraşele, prin furnizarea şi conservarea habitatelor pentru diferite specii, ce pot avea, uneori, o diversitate mai mare decât în habitatele rurale.

Râsu'-plânsu' (horror)