Plugușorul de Anul Nou

Aho, aho, ho-ho,

La granița dintre ani

Sfârşitul de an se apropie cu paşi repezi.
A început numărătoarea inversă … cam de un an.
Ne pregătim să trecem pragul Noului An încercaţi de tot felul de sentimente: nostalgie, bucurie, nemulţumire, speranțe …
Fiecare dintre noi, în anul care se duce, am trăit tot felul de evenimente. Unele ne-au făcut să râdem, altele să plângem. Am avut zile pline de speranţă, urmate de zile pline de deznădejde. Am avut curajul de-a ne învinge temerile, de-a ne împlini dorinţe ascunse, dar am avut şi ezitări, reţineri în a ne împlini visele.
Viaţa este ca un puzzle. Ni se dau o mulţime de piese, care în mod normal se potrivesc perfect una cu alta. Noi trebuie doar să le găsim locul. Să le aşezăm astfel încât să reprezinte ceva. Dar nu reuşim întotdeauna, câteodată greşim şi nu iese nimic. Atunci ne cuprinde disperarea, căutăm soluţii extreme încercând să reparăm ceea ce am stricat. De cele mai multe ori reuşim şi vedem cum zi după zi, an după an, imaginea prinde contur. Poate depinde de noi lucrul acesta, poate depinde de “mâna nevăzută” a destinului. Important este să nu ne pierdem speranţa în mai bine. Să credem cu tărie că după nor o să vină soare, că după o vale urmează întotdeauna un deal.
Dacă sunt lucruri pe care nu am apucat să le facem anul care se încheie, să le reprogramăm pentru anul care vine. Dacă am trăit senzaţii tari, care ne-au plăcut, să încercăm să forţăm nota şi să cerem BIS de la viaţă, poate … reuşim.
Fiecare dintre noi ştim ce ne lipseşte, ce ne dorim pentru anul care vine. Noi vă dorim ca visele să devină realitate şi dorinţele să vă fie împlinite.

Arhitectură arădeană de sărbători

Foto: Claudia Moga

În seara de Crăciun

Afară ninge liniştit,
În casă arde focul,
Iar noi, pe lângă mama stând,
De mult uitarăm jocul!

E noapte. Patul e făcut.
Dar cine să se culce
Când mama spune de Isus,
Cu glasu-i rar şi dulce.

Cum s-a născut Hristos în frig,
În ieslea cea săracă,
Cum boul peste el sufla,
Căldură ca să-i facă.

Cum au venit la ieslea lui,
Păstorii de la stână
Şi îngerii cântând în cer,
Cu flori de măr în mână.

de George Coșbuc

Moș Crăciun

Este iarnă iar.  Fulgi de nea, bulgări de zăpadă, săniuş...sau cel puțin așa ar trebui să fie.
Este anotimpul magiei şi al bucuriei. Este anotimpul sărbătorilor de basm, al colindelor şi al darurilor, al serilor petrecute în jurul bradului de Crăciun și al poveştilor spuse celor mici ...
 “În seara de Ajun sosesc colindătorii la fiecare casă , ei aduc vestea minunată a naşterii Domnului.
Târziu în noapte, copiii se ghemuiesc  în paturile lor. În urechi le mai sună încă acorduri de colinde : ”O ce veste minunata …”
Apoi adorm alunecînd în lumea viselor ...
Este noaptea în care visele copiilor se împlinesc.
A doua zi , în dimineaţa de Crăciun în jurul bradului împodobit, bucuria nu mai are margini. Nici unul dintre ei n-a fost uitat. ...
De aceea, în zilele acestei sfinte sărbători, când stăm cu toţi în jurul mesei încărcate cu bunătăţi,  nu trebuie să-i uităm pe cei sărmani. Moșul are grijă de ei în fiecare an. Noi trebuie să ne gândim la ei mereu!” (Povestea lui Moş Crăciun).
Nouă nu ne rămâne decât să vă urăm CRĂCIUN FERICIT , cu pace şi linişte!