A fost odată un român angajat la o companie naţională - salariul bun, muncă nu prea multă, o adevărată plăcere să meargă la serviciu. Fiind blochist avea timp berechet, aşa că şi-a mai luat o slujbă - 2 ore pe zi, un ban în plus nu strică niciodată. Îi merge bine românului nostru, până într-o zi, când este anunţat de compania naţională la care este angajat că aceasta nu mai are nevoie de serviciile lui, deoarece fiind afectată de criză îşi restrânge numărul de angajaţi la minim.
Asta e viaţă.
Îşi face el nişte calcule, indemnizaţia de şomaj + al doilea salar(bine că-l are) iese el cumva din iarnă.
Legea şomajului nu a citit-o niciodată, nu s-a gândit vreodată că o să fie în cauza. Ştie şi el ceea ce ştie toată lumea : cel rămas fără loc de muncă (nu din vină lui) care a plătit ani de zile asigurarea de şomaj (mai ales el, care a plătit din 2 salarii) merge la AJOFM, se înregistrează şi devine şomer cu acte în regulă. Mai ştie că indemnizaţia de şomaj diferă de la o persoană la altă în funcţie de perioadă de cotizare şi de salariul din ultimele 12 luni. Nu-şi face probleme, el îndeplineşte toate condiţiile. Dar ce să vezi, când se prezintă la AJFOM, să se înregistreze, află cu surprindere că, conform Legii nr. 76/2002 nu poate beneficia de indemnizaţia de şomaj, deoarece: art. 5 pct IV lit c) spune printre altele: şomerul nu are loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează, din activităţi autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât salariul de bază minim brut pe ţara garantat în plată, în vigoare; Este singurul paragraf unde nu se încadrează - mai are un venit care este mai mic decât indemnizaţia de şomaj.
Când a venit acasă, românul nostru s-a apucat de citit legea şi a constatat că este foarte simplu să devii asigurat, dar să devii beneficiar al indemnizaţiei de şomaj este mult mai complicat, trebuie să îndeplineşti „n-şpe” condiţii.
Stă omul şi se gândeşte: ale naibii legi, sunt făcute în aşa fel încât numai statul să câştige..... dacă ai 2 servicii - declarate amândouă, plăteşti „dările către stat” din ambele salarii, fără ca suma să fie limitată, cu cât ai venitul mai mare cu atât dai mai mult. În schimb când trebuie să primeşti de la stat, dreptul tău, ai plătit ani de zile procent din venit... suma este limitată la 75% din salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată + un anumit procent, în funcţie de stagiul de cotizare sau şi mai rău....... nu primeşti nimic.
Şi atunci se mai miră unii de ce ce este la modă în România zilelor noastre munca le negru, de ce persoanele care au afaceri proprii declară venituri minime. Păi ca să păcălesca ei statul şi nu invers, d-aia!
Asta e viaţă.
Îşi face el nişte calcule, indemnizaţia de şomaj + al doilea salar(bine că-l are) iese el cumva din iarnă.
Legea şomajului nu a citit-o niciodată, nu s-a gândit vreodată că o să fie în cauza. Ştie şi el ceea ce ştie toată lumea : cel rămas fără loc de muncă (nu din vină lui) care a plătit ani de zile asigurarea de şomaj (mai ales el, care a plătit din 2 salarii) merge la AJOFM, se înregistrează şi devine şomer cu acte în regulă. Mai ştie că indemnizaţia de şomaj diferă de la o persoană la altă în funcţie de perioadă de cotizare şi de salariul din ultimele 12 luni. Nu-şi face probleme, el îndeplineşte toate condiţiile. Dar ce să vezi, când se prezintă la AJFOM, să se înregistreze, află cu surprindere că, conform Legii nr. 76/2002 nu poate beneficia de indemnizaţia de şomaj, deoarece: art. 5 pct IV lit c) spune printre altele: şomerul nu are loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează, din activităţi autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât salariul de bază minim brut pe ţara garantat în plată, în vigoare; Este singurul paragraf unde nu se încadrează - mai are un venit care este mai mic decât indemnizaţia de şomaj.
Când a venit acasă, românul nostru s-a apucat de citit legea şi a constatat că este foarte simplu să devii asigurat, dar să devii beneficiar al indemnizaţiei de şomaj este mult mai complicat, trebuie să îndeplineşti „n-şpe” condiţii.
Stă omul şi se gândeşte: ale naibii legi, sunt făcute în aşa fel încât numai statul să câştige..... dacă ai 2 servicii - declarate amândouă, plăteşti „dările către stat” din ambele salarii, fără ca suma să fie limitată, cu cât ai venitul mai mare cu atât dai mai mult. În schimb când trebuie să primeşti de la stat, dreptul tău, ai plătit ani de zile procent din venit... suma este limitată la 75% din salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată + un anumit procent, în funcţie de stagiul de cotizare sau şi mai rău....... nu primeşti nimic.
Şi atunci se mai miră unii de ce ce este la modă în România zilelor noastre munca le negru, de ce persoanele care au afaceri proprii declară venituri minime. Păi ca să păcălesca ei statul şi nu invers, d-aia!
0 comentarii :
Trimiteți un comentariu