Dacă am putea da timpul înapoi...

Un recent studiu neconvențional, cu un caracter special, a fost realizat în Australia de către un grup de medici și asistente preocupați nu doar de starea de sănătate a pacienților lor ci și de sufletul acestora și de poveștile de viață pe care aceștia le purtau după ei. Concluziile au fost publicate în cartea “Top cinci regrete ale celor care mor” și au captat instant atenția media. Statistic, iată care sunt primele 5 mari regrete pe care oamenii le au cand se află spre finalul vieții lor.
1. “Îmi doresc să fi avut curajul să imi trăiesc viața onest față de mine însumi, nu viața pe care alții o așteptau de la mine”.
2. “Îmi doresc să nu fi muncit așa de mult și știu că de mine depindea să îmi schimb prioritățile”.
3. “Îmi doresc să fi avut curajul să îmi exprim sentimentele.”
4. “Îmi doresc să fi păstrat mai îndeaproape legătura cu prietenii adevărați.”
5. “Îmi doresc să îmi fi dat dreptul să fiu mai fericit(ă).”
Ceea ce este însă o informație cheie relevată de studiile și cartea australienilor este faptul că acei oameni care s-au setat pe a trăi o existență mediocră suprimându-și sentimentele pozitive de a

FOTO: Danny Guthrie

avea pace sufletească, au dezvoltat mai repede de-a lungul vieții boli legate și susținute de amărăciunea sufletească și resentimentele cărate de ei de-a lungul anilor. Aceasta este foarte important ca dovadă a conexiunii indiscutabile dintre minte, corp și spirit. Nu degeaba în lumea medicală, îndeosebi cea neconvențională, cancerul este numit “maladia urii și a resentimentelor”, iar bolile pancreasului vin din pierderea bucuriei și a dulceții de a trăi, în timp ce afecțiunile cardiace au în spate greutăți adunate în inimă, de care oamenii nu au putut, știut sau vrut să se descotorosească pe drumul vieții pentru a păși mai eliberați mai departe.

Autorii cărții au mai relevat faptul că aproape toți pacienții, bărbați, îngrijiți de ei au simțit și au declarat cu regret că au pierdut anii copilăriei copiilor lor și compania partenerei de viață din pricina faptului că au muncit prea mult și au fost prea absenți din viața familiei. Acești bărbați purtau o tristețe cronică în ei din acest motiv.

Nu e niciodată prea târziu să ne debarasăm de regrete și mai ales să fim cine vrem cu adevărat a fi.
Ceasul vieții ticăie și acele lui nu mai pot fi date înapoi.
http://sfatulparintilor.ro

Posted in: moarte.dorinte , regrete , viata