Tragedia din spatele vorbelor

Dupa ce am ascultat "explicaţiile" guvernului despre cum să ne trăim viaţa, să vedem despre care "viaţă" e vorba. Am uitat să trăim, doar supravieţuim.

Mitralierele

Ne ciuruie din nou. Pentru a câta oară? Să facem haz de necaz, ca buni români ce suntem şi să vedem cum explică purtătorul de cuvânt al guvernului viitoarele măsuri anti-economice care vor "ajuta" România, şi aşa aflată pe marginea prăpastiei, să facă un pas înainte. Şi asta doar pentru că am greşit urna de vot. Acum va trebui să ne procurăm o urnă pentru cenuşă...

Suntem siguri că aţi înţeles tot. Aplauze!!! Spectacolul de circ continuă, dar bufonii nu mai au niciun haz...

Situaţie nedorită

După o plăcută cursă cu bicicletele în jurul oraşului împreună cu prietenii şi vecinii noştri, care sperăm că a atras şi atenţia autorităţilor, revenim la gri-ul zilelor de rând.

Având în vedere faptul că veniturile oamenilor sunt subţiri şi vor deveni tot mai firave (vorba cântecului: boc, boc, boc, până n-o mai rămânea deloc), iar subvenţiile de tot felul vor fi eliminate, mulţi dintre vecinii noştri vor rămâne restanţi la cheltuieli cu sume tot mai mari. Şi asta nu neapărat din rea-voinţă, ci mai degrabă din neputinţă. Întrebarea este ce ne facem cu ei? O să-i mai ajutăm cum putem, o să-i mai păsuim. Dar, din păcate, nu o să putem face asta la nesfârşit. În această situaţie nu ne rămâne decât o singură soluţie:

Unirea bicicliştilor

Biciclişti din tot Aradul, uniţi-vă! Şi s-au unit. Bătrâni, tineri, "profesionişti", biciclişti "de duminică" şi noi toţi "vecinii de la bloc". Imaginile spun totul.

Un "cal" putere

V-aţi pregătit bicicletele?

Se arată “de o plimbare organizată” cu bicicleta pe străzile Aradului. Traseul e cam lung, dar fiind într-un scop nobil, ne sacrificăm şi trebuie să dăm tot ceea ce e mai bun din noi. Scopul acestei defilări pe “vehicul cu două roţi pus în mişcare prin două pedale acţionate cu picioarele şi folosit, de obicei, pentru transportul unei singure persoane” este de-a urgenta demersurile pentru realizarea pistelor pentru biciclişti în municipiul Arad. Aceste piste, pentru biciclişti, au fost cuprinse şi în proiectul de reabilitare a carosabilului prin împrumutul de la BERD, dar cine a mai avut timp pentru aşa ceva? Sau să nu mai fi ajuns banii? Or fi făcut ei o “numărătoare manuală” să vază cam câţi biciclişti işi pun viaţa în pericol pe străzile frumosului nostru oraş, şi au ajuns la concluzia că aceştia sunt minoritari, comparativ cu automobiliştii? Au investit toţi banii în reabilitarea drumurilor şi înfrumuseţarea marcajelor de la parcări (că altceva nu au făcut  la parcări)? Bicicliştii nu aduc nici încasări la bugetul local, deocamdată nu a inventat nimeni taxă pe legarea bicicletă la rastel (ptiu cobe). Apropo, aţi văzut pe undeva pe centru rastele, pentru biciclete mă refer, nu pentru armele din dotare? Eu, nu am văzut, dar poate greşesc, că, deh, oameni suntem. Dar mă cam îndoiesc că greşesc. 

Râsu-i râs şi gluma-i glumă, dar marşul acesta e real şi are nevoie de cât mai mulţi participanţi şi susţinători, deci.... veniţi cu mic (nu din acela pe care-l prăjiţi la pădure) cu mare la.... defilare.

Ne întâlnim sâmbătă, la ora 15, pe platoul din faţa Casei sindicatelor.