15 septembrie 2010

Spre știință...

Conform reglementărilor legale în vigoare, respectiv Ordinul ANRSC nr. 233/2004, anexa 3 –”Normativ tehnic privind condiţiile de montare și exploatare a sistemelor de repartizare a costurilor pentru încălzire şi apă caldă de consum”, cap. II, secţiunea a 2-a, art. 17, (2), se procedează cam așa:
“ Anual se va efectua o verificare de funcţionare, care constă în stabilirea corectitudinii datelor furnizate de repartitorul electronic de costuri și a părţilor componente ale acestuia; ecranul, sursa de alimentare cu energie electrică, unitatea centrală de calcul, sigiliile, senzorii de temperatură și dacă este cazul, sistemele de transmitere a datelor.”

12 septembrie 2010

Poveste din țara minunilor

Să ne-nţelegem, blocurile sunt acele spaţii unde, teoretic, ne retragem ca nişte câini hăituiţi să ne trăim viaţa privată. Acum blocurile, aceste domenii private, au devenit bătaia de joc a tuturor neaveniţilor care fac legi pentru asociațiile de proprietari de la etajul doi al vilei lor de lux care cred că, blocurile sunt dotate cu scări rulante. În acest context, al veşnicei bătăi de joc, am găsit zilele trecute un anunţ pe uşa blocului, din partea societăţii care ne repartizează căldura. Anunţ prin care ni se cerea ca la data stabilită să ne înfiinţăm în poziţie de drepți, toţi aliniaţi, pentru ca reprezentantul lor să ne poată verifica repartitoarele şi să ne inventarieze corpurile radiante. Nimic de zis, trebuie făcut și acest lucru că vorba lui tanti Lena de la doi...” e mulți la bloc și nu toți e corecți”și dacă e lege de sus trebuie să executăm ordinele întocmai. Mai ales că e făcută, ea legea, în interesul şi beneficiul nostru. Corect, zic!
Curios din fire și lovit în cap de tot felul de reglementări în domeniul locativ mă duc ață să citesc ce scrie la contract apropo de situația de față şi aflu că această verificare anuală apare ca fiind obligaţia firmei, dar o obligaţie pe banii noştri, adică noi o plătim.
A sosit ziua cea mare, curiozitatea clocotește în mine, oare ce poceduri va aplica pentru verificare.
Într-un final apare şi acest reprezentant, salvatorul a cărui procedură va corecta carențele sistemului și-I va prinde și pe hoți.
Cu o coală de hârtie la purtător, pe care sunt imprimate nişte coduri de bare, pesemne formulele matematice codificate ale A.N.R.S.C. Şi-ncepe: dezlipeşte autocolantul, scuze nu orice fel, cică este sigiliu și dăi și lipește frumos şi corect, o parte pe calorifer şi o parte pe repartitor. Am crezut că e o glumă, în sinea mea încă dau credit misiunii imposibile până la pasul următor dar nu, a continuat în aceeaşi manieră la toate caloriferele şi repartitoarele. După care a numărat elemenţii caloriferului să vadă dacă nu cumva mi-am pus mai mulţi şi-i dă cu virgulă.
Rup tăcerea,datorată actului de mare creație și sar cu gura…...doar atâta inseamnă verificarea repartitoarelor, nici nu v-ați uitat măcar să vedeți dacă clipocesc cifrele, dar a venit repede și răspunsul….asta e procedura trebuie să verific doar sigiliul aparatului și să număr elemenții caloriferelor.
Pe urmă a trecut şi la subsol, de bunăvoie, să vadă ce dimensiuni de ţevi avem şi să ne taxeze ca atare. O bătaie de joc pe banii noștri, adică 2,80 lei / repartitor “verificat” plus 40 de lei impărțiți la toți pentru pivniță.
Dacă ştiam că doar atât înseamnă această acţiune a societăţii, fără o verificare metrologică a repartitoarele pe un stand de probe, fără alte artificii, că poate o fi “murit” vreun senzor de temperatură din cele doua (de ex.) și ne dă valori eronate, îl lăsam pe ăla micu’ să lipească autocolantele, că-i place, eventual le şi colora s-arate mai bine.


10 septembrie 2010

De la vest la est

8 septembrie 2010

4 septembrie 2010

Occhio...sul sacchetto (Ochiul pe plasă)

Vii încărcat cu două plase, sacoşe, deh... să nu înţelegeţi altceva. Grele! De abia aştepţi să ajungi, să le laşi într-un colţ, să bei un pahar cu apă! Cum mergi aşa agale, ca un asin, din cauza încărcăturii, parcă vezi o figură cunoscută la orizont. E vecinu' de la parter. Dacă tu-l vezi, sigur te-a ginit şi el pe tine. Nu-l mai poţi evita. Şi ai dreptate,vecinu' te-a văzut şi el. „Iote-l, bre, şi p-ăsta de la doi. Ce încărcat vineee! Şi se mai plânge că e criza, că e grele, că n-are. Bine că dau acuma faţă-n faţă cu el, că prea des îl văd aşa cu multe bagaje după el. Mă prind eu ce învârte. Hai, zâmbetu' pe buze şi...”
-Sal'tare vecine! Cam greu, cam greu! „Ia, să vedem, are plase d-alea mate, scumpe dom'le, nu văd io prea bine ce-are în ele, da' parcă...Sigur, iote caşcaval d-ăla dă lux, şi salam d-ăla bun, o rudă-n-întreagă. 'Neca-te-ai cu ele”.
-Salutare! Greu, greu. Obosit, de la muncă, zic eu.
„Muncă, mda, m-am tot întrebat io şi tanti de la 5 ce-oi tot învârti, că prea ai de toate tot timpu'. Iote colea, suc natural, alea, alea”.
-Aşa şi eu. Da' e zi de salariu azi sau cum de vii încărcat cu atâtea bunătăţi?
-Ce bunătăţi, vecine? N-am numa' nişte scule, vaselină, am dat jos caloriferele de la mama şi le-am montat robineţi sa le poată aerisi la iarnă.
-Da? Bine-atunci, nu te mai reţin c-or fi grele. Seara bună!
-Seara bună!
„Eee, lasă că nu mă duci tu cu zăhărelu', c-am văzut io mai bine”.
După două etaje o altă vecină cu o constatare de zile mari......”încărcat cu bunătăţi ???!!!”
E bine, încet, încet revine pe primul loc sportul naţional de pe vremuri ...aruncatul ochiului in plasă. Oare asta să însemne că o ducem tot mai bine sau că nu ne putem dezbăra de spionită?